Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Bucuria comuniunii

Vol. 5

Teologie pentru azi

Bucuresti 2010'

Despre adormirea Fericitului Gheorghe Calciu §i simplitate

Slujba sa de inmormantare1 de la Sfanta Manastire Radu Voda din Bucuresti, la care am participat si noi, a fost un regal al simplitatii.

Dupa slujba, pe scurt, a inmormantarii, condusa de catre Parintele Patriarh Teoctist, de doi Paring Episcopi, de un cortegiu de preo^i §i diaconi si de o Biserica plina de oameni, trupul sau a inconjurat Biserica.

Nu vreau sa comentez slujba, ce s-a spus in cele trei alocutiuni de la Bucuresti, de dupa slujba, ci vreau sa ma refer la amanuntele care sunt legate de obiectele, care il inconjurau pe Parintele nostra.

Un sicriu simplu, un vesmant precise pe Sfin^ia sa de culoare albastra, iarasi simplu, si cu o crace imensa (lucral care m-a impresionat eel mai mult si mi-a adus aminte de iubita lui, si a mea, Platind a Fericitului Serafim Rose) iarasi simpla, extrem de simpla.

Crucea lui, a Fericitului Ghorghe, cu care a venit din America era de peste 2 metrii inanime, alba, de lemn alb, finisat, dar pe care nu erau inscrise decat numele sau, anul si data adormirii sale.

O crace extrem de simpla, de ascetica, ca intreaga lui via^a, cu bara de la mijloc imbinata mestesugit si nu petrecuta ca la noi... Si trupul sau ca ceara de galben si rece, cu un chip framos, zambitor: acestea sunt amintirile pe care le voi purta in suflet de la acest eveniment important al Bisericii lui Dumnezeu.

1 Articol editat pe data de 10 decembrie 2006, pe Teologie pentru azi si scris imediat dupa slujba de prohodire de la Bucuresti.

Sfm^enia este o imensa, covar§itoare simplitate. Este o §tergere din fa^a ochilor gro§i, care nu vad decat ceea ce le spui sa vada, spre o dimensiune, unde nu o po^i sesiza, decat cu ochii inimii cura^i, cura^i de intunericul patimilor.

Daca nu te ui^i la detalii, daca nu ai organ interior pentru detalii, nu ^i se pare nimic frumos, nimic sfant, nimic inal^ator.

Cineva care nu 1-ar fi cunoscut §i nu ar fi §tiut cine este el, vedea numai un cosciug simandicos, cu ditamai crucea la cap §i cu un mos. in cosciug, care nu ii spunea nimic.

Insa nu ar fi fost de vina Parintele nostru pentru asta, ci eel care era bont, orb §i nu vedea in fa^a lui mare^ia ascunsa in smerenie.

Inal^imea de cuget sta in smerenie. Sfm^enia este plina de smerenie ca un burete plin de apa. Daca vrei sa-1 storci pe Sfant de intimita^ile lui apare slava lui Dumnezeu, apa cea cereasca, care se scurge din el in cuvinte tulburatoare.

Dar de unde sa te tulburi, cum po^i sa te tulburi, daca nu ai organ, inima pentru mare^ie? Daca nu ai mare^ia in tine, cum crezi ca o po^i vedea in al^ii? Cum po^i sa crezi in simplitate §i in sfinfenie, cand ^ie \\\ e du§manca via^a sfanta §i preferi frugalitati de duzina, care te fac idiot, mon cher, badaran §i mofluz?

Cred ca pentru Sfin^i trebuie sa marim dic^ionarul oricarei limbi §i sa cream numai pentru ei cuvinte, care sa fie §i mai potrivite pentru a-i elogia.

Cred ca trebuie sa ne marim inima pentru ca sa-i cuprindem §i mai din destul sau sa ii lasam ca sa ne invete §i mai bine ceea ce au inva^at ei, ceea ce au trait ei, pentru ca sa ne contamineze cu binele lor, din destul, §i pe noi.

Daca il simfi pe Sfant in inima ta, atunci §tii sa sco^i, ca un torent de munte, cuvinte de dor pentru el §i cei care te vor auzi, i§i vor da seama, ca nu se poate sa nu fi convivial cu el.

Eu am inva^at de la aceasta zi ca trebuie sa rostim cu putere cuvintele pe care ni le da Dumneazeu §i sa nu ne indoim de for^a lor, de impactul lor dumnezeiesc in inima acelora care ne aud.

Am inva^at ca munca buna, pana la capat, nu ne va face de ru§ine, ci oriunde am sta, in fafa sau mai in umbra, haina smereniei, cu care ne acoperim via^a duhovniceasca, se va dovedi un soare stralucitor in acea zi, cand se va descoperi tuturor adevarul vie^ii noastre.

Parintele nostru Gheorghe este Marturisitorul credin^ei noastre prin dureri, prin suferin^a §i Inspiratorul spre proiecte indrazne^e, puse in sluljba adevarului sfant al lui Dumnezeu.

Daca vrei mult, atunci accepta suferin^a pentru aceasta, suferin^a care ne innobileaza §i ne sfirrfe^te!

Democratia romdneascd a inceput cu...Martirii din decembrie 1989

Daca vedem acest semn ...

atunci stim ca el reprezinta cinstirea jertfelor umane din decembrie 1989.

Evenimentul dumnezeiesc din acea clipa 1-am resim^it la modul profund si acesta a fost momentul convertirii mele la dreapta crednrfa, la o noua viata, la o altfel de viata. Pentru mul^i al^ii a insemnat acelasi lucru.

Atunci am decupat din steagul nostru ceva care nu ne reprezenta, pentru ca am vrut sa stergem din noi o ideologic, care nu ne facea deloc cinste.

Sunt tributar, pe deplin, acestui eveniment capital pentru poporul roman. Sunt tributar pe deplin Martirilor revolu^iei romane si ma rog adesea pentru ei, ii pomenesc la Sfmtele Liturghii pe care le slujesc, ca pe niste pedagogi ai mei, ca pe ni§te ini^iatori ai mei in credin^a, in curaj §i in sentimentul plenar al liberta^ii interioare.

De fiecare data trebuie sa mai fie martirizat cineva ca sa te trezesti. Mai trebuie sa suferi pentru ca sa vezi adancul adevarului.

Tinerii care m-au insufletit prin moartea lor in decembrie 1989 nu au murit in zadar.

Ei au nascut inlocuitori, ne-au dat aripi si, in acelasi timp, ne-au facut sa fim cu capul pe umeri.

Sarbatoresc de fiecare data zilele revolutiei romane ca pe zile de sarbatoare ale na^iunii mele si ale inimii mele, ca pe zile de renastere duhovniceasca.

Articol scris pe data de 17 decembrie 2006.

Nu §tiu nici pana la aceasta data cine au fost uciga§ii lor, a§a, nominal, un nume dupa altul. Poate ca nu-i vom §tii niciodata, dar ceva e sigur: ca ei nu s-au revoltat, in primul rand, pentru mancare §i o leafa mai buna, ci pentru credin^a §i libertate.

Daca e sa acuzam pe cineva ca ne-a furat simful libertatii, atunci nu numai pe Ion Iliescu §i ai lui ar trebui sa-i blamam, ci §i pe to^i aceia, care au transformat libertatea intr-un motiv de uitare a lor, a Martirilor.

Cei care uita ca stau pe oase binecuvantate de Dumnezeu, pe mor|i curate §i ca libertatea de a ne trai libertatea s-a ca§tigat prin sange, traiesc indiferent aceste zile de sarbatoare na^ionala §i cre§tineasca.

Dumnezeu sa va ierte §i sa va a§eze cu Sfnuii, Bunii mei fra^i, care ne-a^i facut sa vedem bine in decembrie 1989!

Nu v-am uitat to^i §i nu cu totul! Cei care ne aducem aminte de voi §i va purtam in inimi, va continuam dorul: o libertate in^eleasa corect, ca iubire de Dumnezeu §i de oameni, §i de tara §i tradi^iile noastre romane^ti.

Zi de praznic impdrdtesc. Ziua aderdrii. Ziua bucuriei

Am sinuit in oamenii de azi-noapte , de pe strazi §i in aer, mult har, multa bucurie, o fericire §i un har care completeaza §i continua bucuria revolutiei romane din 1989.

Am vazut lacrimi, imbnui!?ari, lasere, pocnitori, oameni care se bucurau, care se distrau frumos, care jubilau. Mul^i dintre cre§tinii no§tri s-au bucurat in Biserici §i azi-noapte §i astazi diminea^a.

Entuziasm frumos. §i entuziasmul, bucuria este un har dumnezeiesc.

Am sim^it in toata fiin^a mea ca Dumnezeu, nu doar anul nou, e Cel care ne-a dus in alta lume, spre alta perspective.

Astazi, dupa cum vede^i, a fost un cald de primavara: semn dumnezeiesc ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram §i ca nu trebuie sa mai lasam pe cineva, pre§edinte sau nu, ca sa ne fure bucuria.

Avem un capital enorm de bucurie, de speran^a. Mi-au dat lacrimile astazi cand am vazut cu cata bucurie am trecut, mul^i dintre noi, doar cu buletinul de roman §i de european la fra^ii no§tri in Ungaria sau am zburat astazi cu avionul.

Trebuie sa pastram aceasta bucurie in noi §i sa muncim ca ea sa ramana in noi!

Molitvele Sfantului Vasile eel Mare ne-au cuntfit astazi §i au cura^it intregul univers de rautate, de demoni. Ne-au cura^it de reziduurile non-bucuriei.

Bucuria cere curate. Se na§te din curate. Taierea imprejur a Domnului inseamna inceputul suferin^ei Lui pentru noi. Acum incepe sa se rupa faradelegea noastra. Dar astazi incepe sa se §tearga §i pata pusa peste demnitatea noastra.

3 Articol scris pe data de 1 ianuarie 2007.

Trebuie sa ramanem bucuro§i, sa muncim §i sa ne veselim in bine!

La mul^i ani, Romania mea, Europa mea, lumea mea, adica lumea lui Dumnezeul

La mul^i ani pentru toJi...§i nu uita^i safifi voi in§iva\

In memoriam lui Mihail Eminescu

Pentru prietenul meu ,

fratele meu din inima mea,

pentru eel la care am aprins lumanare,

dar ea nu s-a stins,

-5

chiar §i cand nu mai era ceara .

Pentru eel de care ma leaga zile

de nesomn §i zile de dor,

zile de singuratate

sau de amintire.

Poemul este o tinere de minte.

§i Nichita6 il iubea, §i m-a inva^at §i pe mine sa il iubesc.

Poem scris pe data de 14 ianuarie 2007.

E vorba de un lucru minunat, petrecut intr-o zi, cand am fot la mormantul lui Mihail. Desi nu mai era ceara in capsula rotunda a lumanarii...lumina ardea. 6 Nichita Stanescu, un alt prieten scump al inimii mele.

Era un fel de a-1 iubi pe Mihail

in care rfi regaseai tot dorul, tot aleanul

§i toata singuratatea in cateva cuvinte,

in toate cuvintele.

Era o unitate interioara intre noi,

care te facea sa te sim^i regasit

§i neamintit,

nein^eles sau cuceritor.

Astazi, Mihail, cand am slujit parastas pentru tine am sim^i ca noi doi

comunicam ca §i atunci...pe vremuri...

cand veneam la mormantul tau

§i stam de vorba.

Cum po^i sta de vorba cu...

un mormant? !

Cum sa nu stai de vorba cu...

un prieten? !

Daca poemele tale

nu tree dincolo

de mormant, la ce bun

sa mai scrii, nu? !

Insa poemele tale, dragul meu,

au un ceva unic al lor

care par vii §i cand tu nu mai e§ti

sau cand tu

ai devenit §i mai

profund in noi

sau cand noi ne-am vazut,

§i mai adanc, prin tine.

Nu, nu te-am uitat!

Numai ca m-am maturizat privind la tine.

Iubirea mea s-a maturizat.

Te privesc tot la fel,

poate

tot mai tandru,

10

mai candid,

ca pe un prieten,

ca pe cineva pe care il cunosc

din mine §i nu din afara mea.

§i atunci cand ma rog pentru tine,

ca in aceasta seara,

te simt frumos

in inima mea, te simt lin...

§tiu cum arata pacea ta §i a mea in slava lui Dumnezeu.

De aceea nu pot sa fm trist,

daca tu e§ti viu

iar eu i^i scriu poeme

§i rostesc rugaciuni

pentru tine.

11

Mai aproape de intelepciune...

n

O buna parte din aceasta zi mi-am petrecut-o in compania unui profesor admirabil, foarte intim inimii mele, cu domnul profesor Remus Rus , specialist in Istoria Religiilor §i am discutat...cu inima. §i eu §i dumnealui ne a§teptam reciproc ca sa ne vedem, sa ne intuim inimile, sa aflam ce mai facem, cu ce ne mai ocupam.

Chintesent.a discutiei noastre insa nu a constat in cuvinte §i nu despre cuvintele pe care le-am vorbit voi scrie aici, ci despre sentimentul acut ca imi transmite, ca mi-a transmis, ceva din simtul inielepciunii in timp ce vorbeam.

La un moment dat mi-a vorbit despre iremediabilul vietii, despre timpul care ne parcurge §i ne imbatrane§te, care nu ne iarta (asta intr-o singura fraza scurta, penetrants), insa in mijlocul a ceea ce imi transmitea, in inima mea, ramanea amprenta inielepciunii omului care trece prin via^a.

Educatorii no§tri de suflet asta ne transmit: drumul inielepciunii lor prin viafa in purine cuvinte, gesturi, imagini...

Trebuie sa prinzi esentialul, trebuie sa prinzi esentialul cuvintelor §i sa crezi in cuvintele care au intelepciune. In momentul cand stai in fa^a cuvintelor, care exprima adevarurile unui om, atunci pe acestea trebuie sa ti le insu§e§ti in mod intim, cu toata fort.a interioara.

Inainte de a ma intalni cu dumnealui citisem un pasaj important din ultimele insemnari ale Sfantului loan de Kronstadt9, pe care le-a tradus prietenul nostru Adrian Tanasescu10. Era o insemnare a Sfantului loan de la varsta de 79 de ani, in care acesta spunea, ca mila lui Dumnezeu este aceea care l-a iertat in orice clipa §i l-a invaiat ca Dumnezeu e pururea indurator.

Mila lui Dumnezeu este cea care ne da sa ne bucuram de intelepciune. Inva^am pe fiecare zi ca lupta fratricida dintre noi nu creaza nimic bun, ci ca stam in mila lui Dumnezeu, ca via^a te inva^a sa accept, sa crezi, sa te minunezi, sa te cutremuri de frumuse^ea, de grija si de mila lui Dumnezeu.

7 E vorba de ziua de 22 ianuarie 2007, cand am scris articolul de fata.

8 Mai multe detalii despre sine aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Remus_Rus.

9 Un blog romanesc dedicat Sfantului loan: http://ioandekronstadt.wordpress.com/.

10 Traducator roman prodigios de carte patristica din limbile greaca, rusa, sarba, tata a doi copii, care locuieste in Bucuresti si de care ne leaga o prietenie frumoasa.

12

La intoarcere, pe stada, m-am intalnit cu parintele profesor Constantin Coman11 si ne-am salutat reciproc. Mi-am adus aminte de pledoaria sa esentiala, de crezul sau si anume, ca trebuie sa vedem conexiunile interioare ale teologiei dogmatice cu teologia biblica.

Si noi credem acela§i lucru! Nu putem sa in^elegem dezvoltarea discursului dogmatic, daca nu in^elegem discursul scriptural, pnevmatic al Bisericii.

De ce imi amintesc toate aceste amanunte? Pentru a elogia in^elepciunea, experien^a de viaja, maturitatea §i batrane^ea frumoasa.

Am inva^at de la bunicii mei, de la familia mea, de la rudele §i profesorii mei, de la prietenii §i neprietenii mei int.elepciunea trecerii prin viaja. Fiecare pas este un pas spre intelepciune.

Dar int.elepciunea este cu atat mai frumoasa, cu atat mai plina de savoare, cat timp o darui frumos, smerit, cand imbogaJe§ti cu ea §i pe altii.

De fapt int.elepciunea este harul in care te imbogat^ti, atunci cand in^elegi mila lui Dumnezeu §i frumuse^ea adanca a oamenilor.

11 Gasiti aici CV-ul sau:

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=6%3Apr-prof-dr-constantin- coman&option=com_content&Itemid=272.

13

Melancolie abuziva

12

Nu pot sa nu-mi amintesc de tine

Imi amintesc si cand nu vreau dar, mai ales, cand am nevoie, cand te simt ca pe cea mai mare nevoie a mea. Am nevoia sa vorbesc cu tine.

Imi aduc aminte batranetea ta frumoasa, acel a fi de a-mi spune povesti, pe care nu le pot uita nici cand dorm. Stiu ca ma vezi cand ma rog pentru tine. Stiu ca te simt cand slujesc Sfanta Liturghie spre iertarea pacatelor tale si ale mele.

Pastrez frumosul tau in inima mea. E un frumos viu. E un frumos de care nu ma pot dezbara si nici nu o voi face.

Pastrez chipul tau viu, chiar daca i-am uitat contururile, chiar daca contururile lui sunt miscatoare. Cu timpul, iubitul meu bunic, fata ta a devenit din ce in ce mai vie, pe masura ce tu ai devenit din ce in ce mai viu in mine. Cand vorbeam, cand te bucurai de mine, nu stiam sa iti spun toate cuvintele.

Poate ca toate cuvintele trebuiau spuse atunci, insa nici acum nu e timpul trecut. Tu esti viu si eu sunt viu, chiar daca de

Un text scris pe data de 8 februarie 2007. In fotografia care prefateaza articolul de fata suntem la mormantul bunicului nostru Marin Piciorus, impreuna cu doamna preoteasa si cu bunica noastra Floarea Piciorus, sotia sa. In cimitirul localitatii Scrioastea (jud. Teleorman), iarna... iar crucea de lemn, care se vede in fotografie, am scris-o cu unul dintre ultimele tuburi de culoare, neterminate, din fosta noastra trusa de pictura.

14

tine ma desparte o vesnicie sau ma apropie o vesnicie. Cuvintele noastre se spun in continuare.

Pentru ca dragostea are un fel de a vorbi al ei care nu uita niciodata detaliile frumoase si si le aduce aminte in te miri ce conditii, te miri unde. . .dar atat de frumos!

Cand ma rog pentru tine te iubesc. Si cand imi aduc aminte de tine inseamna ca nu te pot disloca din inima mea prin nicio metoda.

Stiu ca e neinteresanta, din afara mea, persoana ta sau poate ca nu va interesa pe nimeni persoana ta, cu adevarat, decat pe mine. Cine mai stie?!...

Ceva e sigur: de cate ori vreau sa imi fii aproape imi esti. Nu e nicio distanta intre noi.

Imi aduc aminte de tine in multe contexte, in prea multe. Viata mea e plina de tine. Te rog sa ma crezi ca, daca acum iti scriu e pentru ca sa-ti multumesc ca nu esti departe, chiar daca esti langa Domnul.

Melancolia mea nu e trista ci bucuroasa. Nici eu, iubitul meu, nu credeam ca pot sa te iubesc mai mult decat am cuvinte sa-ti spun.

15

Mdturdtoarea care ne cere rugdciunile si crestina universald, care pldngea vorbind despre Domnul Iisus

De cele mai multe ori evocarile mele au in vedere oameni anonimi . Amintirile mele nu cuprind numai pe parintele X, pe profesorul Y, pe ierarhul Z, pe scriitorul W... ci si pe maturatoarea credincioasa, pe ologul care are bunul sim^ sa imi zica: „Sarut mana, Parinte!", stimandu-se pe sine si nu pe mine, vrabia care bea apa, pe un copil care mi-a zambit frumos in timp ce mul^i imi zdmbeau urdt, pe precupea^a de la pia^a, care mi-a vandut cartofi si a stiut sa aiba bunul sim^ cumpanit al romanului...

§i bine ecae asa. Memoria reala trebuie sa cuprinda date generale si o recunostin^a care sa se transforme in rugaciune.

Maturatoarea voioasa, care mi-a iesit astazi in cale, mi-a zambit larg, calduros, ca si cand m-ar fi cunoscut dintotdeuna. Ea nu a stiut ca mi-a facut un mare bine cu surasul sau si cu faptul ca m-a pus sa ma rog pentru ea. §i rugaciunea pentru ea m-a facut sa fiu si mai bucuros, pentru ca bucuria ei s-a revarsat §i peste mine si a devenit §i a mea.

Aceasta femeie are un nume frumos. In inima mea va avea un nume frumos intotdeauna. Insa nu stiu nimic despre ea, decat ca matura strazile orasului Bucuresti si ca am intalnit-o aproape de mijlocul orasului.

Dar rugaciunea te face sa stii multe despre oamenii pentru care te rogi. Rugaciunea te face sd-i simfi pe oamenii, care au o via^a tainica cu Dumnezeu.

Astazi m-am plimbat de mi s-au umflat picioarele.

§i, spre sfarsitul zilei, am avut parte de o alta surpriza: de o femeie ortodoxa, care cauta un duhovnic, careia ii placea sa mearga la baptisti, pentru ca au canapele frumoase si microfoane bune ca sa auda predica, dar si la catolici, ca sa puna o lumanare si sa se roage.

O femeie dintr-o bucata, robusta, muncitoare, aproape surda, dar care i^i citea cuvintele de pe buze si care munceste, munca de noapte, intr-un servis auto de la marginea Bucurestiului.

Insa cand imi vorbea de „Domnul Iisus" ii dadeau lacrimile instinctiv si vedeai ca ea chiar e acolo, chiar e fericita cu ceea ce face si cu via^a ei.

13 Articol din data de 12 iunie 2007.

16

Dupa ora 18, un coleg de studii §i un intim al meu, vine §i imi vorbe§te despre dialogul apatic, despre dialogul despre nimic sau despre viaia ca telenovela.

Viaia ca telenovela reprezinta via^a la care tu e§ti spectator, care e ca in filme §i pe care o urmare§ti sa se intample in via^a reala. Insa via^a reala nu e niciodata telenovela. Via^a reala se petrece dupa ritmuri proprii, surprinzatoare.

Cele doua femei erau din viaia reala. Adica a§a cum credeau a§a §i vorbeau.

Vorbirea lor era reala §i permitea nuan^ele personale. In mutismul vocal al multora cu care ma intalnesc insa, ce se vrea a se spune intrece ceea ce este. Pentru ca spectatorul la telenovela nu mai are timp sa i§i traiasca §i sa i§i exprime via^a, ci o omoara, o face cantec sau vorbire impersonala §i apoi se da de drama.

De ce evoc viaia reala? Pentru ca traiesc in lumea reala chiar daca prizez tot felul de pove§ti ireale, de dedesubturi, de cancanuri, de matrapazlacuri. Traiesc §i iubesc via^a reala, oamenii reali, care sunt cei pe care ii evoca cuvintele, care sunt in cuvinte §i nu sunt sub mdsti.

Mdturdtoarea §i crestina universale de care va vorbesc sunt tipologii umane reale. Daca vrem sa facem o schimbare reala in noi §i in Romania noastra, trebuie sa incepem de la a ne deparazita de ma§ti, de subterfugii §i de a fi cat se poate de reali.

Oamenii reali sunt oamenii de care avem nevoie §i care ne scapa din paienjeni§ul inchipuirilor.

Cele doua nu vor §tii niciodata ca am scris despre ele acum. Insa m-am sim^it nevoit sa respect bunul sim{ gratuit al acestora.

Ele sunt ni§te doamne reale, pentru ca au demonstrat ca pot fi deschise, transante cu cineva necunoscut.

Va mul^umesc, doamnele mele, ca a^i putut sa imi demonstra^i ca bunul sim^ nu numai ca e real, dar e §i salvator.

17

Sfdntul loan Botezdtorul in viata mea

Mi-a devenit evident faptul14 ca Sfnrfii ne cautd mai inainte ca noi sa ii cdutdm.

Cred ca prima data cand am auzit de Sfantul loan a fost in copilaria mea, cand bunica mea mergea cu coliva, la 7 ianuarie, ca sa i§i pomeneasca paring15, fra^ii16 §i ma lua §i pe mine.

■17

18

Masa aceea lunga , cu zeci de colive ~, cu vin, cu prinoase, care miroseau altfel dar, mai ales, zecile de lumanari aprinse mi-au captat aten^ia spre evenimentul acesta.

Parin^ii bunicii mele erau Ion §i Ioana. Ionica era eel mai mic frate al bunicii mele. Acesta murise de foarte tanar, de copil, §i din care cauza eu primeam cate o pomana delicata spre iertarea pacatelor lui. Adica ori o oala mica, de baut apa ori o pasare- fluier, tot din lut, la care cantam prin curte.

Un articol scris pe data de 23 iunie 2007.

Ion si Ioana Banoiu, din localitatea Putineiu, jud. Teleorman.

16 Ion, Ileana, Ionica si Alexe Banoiu.

17 Biserica Adormirea Maicii Domnului din localitatea Scrioastea, jud. Teleorman.

18 Pluralul, ca regionalism, in Teleorman, este: colivi.

18

Numele Sfantului loan era foarte raspandit in localitatea unde eu am copilarit, in Scrioa§tea.

Numele localita^ii teleormanene este legat de un moment istoric important, de faptul ca aici si-a scris oastea (de unde Scrioastea) Mihai Viteazul in drum spre Alba Iulia.

Probabil aici §i-a trecut in revista oastea, a con§tientizat numarul de oameni pe care il avea la dispozrfie. §tiu acest amanunt de la un profesor local, care a cercetat istoria cuvantului, insa nu am facut niciodata investiga^ii istorice pe aceasta tema.

Insa via^a Sfantului loan am aflat-o citind Sfanta Scriptura §i Vie^ile Sfm^ilor.

Maine avem cinstirea na§terii Sfantului loan, descrisa de Lc. 1, 5-25 (prorocirea na§terii §i zamislirea sa); 57-80 (na§terea §i punerea numelui).

In Teleorman, praznicul de maine e cunoscut drept Dragaica, insa, din cate cunosc, nu am vazut niciodata in localitatea noastra ritualurile pe care le-am citit in car^ile de specialitate, care se faceau, in vechime, in aceasta zi.

Insa amintirile mele sunt legate, eel mai adesea, de doua dintre Sfmtele sale Icoane: una, in care el este reprezentat cu aripi §i avand infa^i§area descrisa de Mt. 3, 4 iar alta, in care se reprezinta martirizarea sa, el in§u§i tinandu-§i in mana propriul sau cap taiat, care e pus pe o tipsie19.

Martirajul sau, imaginea taierii capului s-a impregnat adanc in mine. Cand eram mai tanar, inca nu plecasem la seminar, aveam o antipatie imensa fa^a de Irodiada §i de fiica sa, Salomeea, care pusesera la calea omorarea lui loan [Mc. 6, 19- 29].

Ele reprezentau pentru mine o imagine perversa a femeii, care il elimina pe eel Drept, prin practici murdare.

Cred ca e primul meu contact dureros cu perversitatea, prima con§tientizare a faptului ca dreptatea §i sfm^enia nu sunt urate pentru ca sunt rele pentru societate, ci sunt urate pentru ca nu sunt suportate §i nu sunt suportate pentru ca sunt invidiate la culme.

Cu timpul am in^eles ca cele doua femei nu de^ineau puterea ci ca actul lor este unul al sldbiciunii §i nu al puterii. Cel puternic era loan, care avusese curajul sa moara pentru sfm^enie, pentru adevar, pentru dreptate.

In ultimul an de facultate am fost repartizat la Manastirea Sfantul Antim din Bucure§ti, ca sa fac pregatire cultica.

19 O tava rotunda, din metal.

19

Aici, pe nesimfite, m-am imprietenit cu icoana Sfantului loan, de pe partea dreapta, de la intrare, langa care stateam la slujbe. Uneori ma sprijineam de ea, transpiram din cauza caldurii, ma rugam Sfantului loan ca sa ma intareasca §i sa prind putere din harul sau.

Icoana de aici e una dintre cele intraripate. Sfantul loan are aripi ie§ite din pielea de camila cu care se imbraca, semn ca asceza te intraripeaza de dumnezeiescul dor §i te face sa fii inger in trup.

Ma simfeam acasa langa icoana lui. Prietena §i viitoarea mea so^ie purta numele de Ioana, atata timp cat Gianina inseamna Ioana.

Aveam prieteni cu numele de loan, §i pre^uiam foarte mult numele, atata timp cat loan, Iohanan, in limba ebraica, inseamna darul lui Dumnezeu §i avea similitudine cu numele meu, cu Dorin, care inseamna dar, in limba greaca. Insa Dorin vine de la Theodoros, de la Teodor, care inseamna tot darul lui Dumnezeu.

Cand a venit ziua hirotonirii mele intra diacon, nu §tiam unde se va petrece. Cand PS Galaction Stanga20 mi-a indicat Biserica unde voi fi hirotonit diacon, am aflat ca e Biserica

9 1

Sfantul loan Botezatoral din Ro§iorii de Vede .

Atunci am con§tientizat faptul, ca Sfantul loan, langa care ucenicisem, ma pregatise pentra a ma ajuta in preo^ia mea. §i am simfit din plin prezen^a sa la hirotonia mea intra diacon, facuta in aer liber (era un moment solemn pentra parohie), PS Galaction dandu-i dreptul fra^esc, de onoare, PS Irineu Slatineanul , care era de fa^a, sa ma hirotoneasca Prea Sfin^ia sa.

Astfel PS Irineu Slatineanul m-a hirotonit diacon iar peste cateva zile, PS Galaction, Episcopul Alexandriei §i al Teleormanului m-a hirotonit preot, in Biserica Adormirea Maicii Domnului din Alexandria, intr-o zi de sambata24.

Daca ar fi sa vorbesc de prezen^a Prea Curatei Stapane in via^a noastra, a§ spune, ca in toate Bisericile unde s-au petrecut lucrari capitale, dumnezeie§ti cu mine, erau inchinate Prea Curatei Stapane.

Maica lui Dumnezeu §i Sfantul loan Botezatoral, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfanta Maria Egipteanca, Fericitul Hie

20 Primul episcop al Alexandriei si al Teleormanului.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_St%C3%A2ng%C4%83.

21 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C5%9Fiorii_de_Vede.

22 E vorba de actualul mitropolit al Olteniei, IPS Irineu Popa.

A se vedea CV-ul IPS Irineu: http://www.mitropoliaolteniei.ro/index.php/typography- overview/rokcandy-typography.

23 Pe data de 4 septembrie 2005.

24 Pe data de 17 septembrie 2005.

20

vazatorul de Dumnezeu, Sfantul Constantin Brancoveanu, Sfantul M. Mc. Haralambie, Sf. M. Mc. Teodor Tiron, Sf. Maxim Cavsocalivitul, Sf. Grigorie Palama, Sfantul Teofil eel Nebun pentru Hristos, Sfanta Xenia, Sfantul loan de Kronstadt, Sfantul loan Evanghelistul, Sfantul Irineu al Lyonului, Marele §i Dumnezeiescul Apostol Pavel, Sfantul loan Gura de Aur, Preadumnezeiescul Grigorie Teologul §i mul^i, muni al^ii, au fost Sfm^ii care ne-au punctat via^a intr-un mod capital. De la fiecare am inva^at lucruri capitale.

De zeci, sute de Sfnui ne leaga lucruri atat de intime, meat vorbirea despre ele mi se pare o indiscrete.

Insa, privind la vie^ile lor, la harul pe care 1-am primit rugandu-ne lor, am in^eles ca ei deja erau in via^a mea, numai ca trebuia sa le recunosc prezen^a, rugandu-ma §i cunoscandu-i §i eu la randul meu.

Daca ne analizam bine via^a aflam ca suntem produsul a multe mii de oameni care ne-au cladit. In afara de parin^ii, bunicii, rudele, familia noastra... exista zeci, sute, mii de oameni, care ne-au ajutat cu un detaliu sau altul, cu o informa^ie, cu o carte, de la care am inva^at citindu-i, vazandu-i, respirandu-i. . .

Un numar mare de oameni ne-au creat lucrurile din jur, spa^iul §i con^inutul sau in care noi ne miscam si suntem.

Mul^umirea noastra trebuie sa se indrepte fa^a de to^i cei care ne asigura §i ne perpetueaza existen^a, care ne-o umplu de lucruri esen^iale.

De la rugaciunea pentru paring, rude, familie, profesori, pre§edin^i de stat, primari, fa^a de binefacatorii sau du§manii no§tri, rugaciunea §i mul^umirea noastra trebuie sa se manifeste §i fa^a de cei care au inventat diverse lucruri pe care le folosim, fa^a de cei care ne-au precedat, fa^a de to^i cei care au trait pe fa^a pamantului.

Mul^umirea, recuno§tin^a este cea care ne innobileaza, care ne face reprezentabili in cadrul oamenilor cu con§tiin^a. Cand multume§ti, cand ni araji recuno§tin^a nu faci decat sa ramai viu, frumos in inima celui caruia ii multume§ti.

Astazi am vrut sa mul^umesc Sfantului loan, nu numai privat, dar §i public, pentru prezen^a lui cea atat de intaritoare §i de puternica in via^a noastra.

Sfmte Ioane, Batezatorule §i Inaintemergatorule al Domnului, a§a cum ne-ai ajutat ca sa cunoa§tem calea pocain^ei pana acum §i via^a cea curata, da-ne sa umblam intru bucuria invierii, a schimbarii inimii noastre, ca sa ne umplem mereu de via^a ce nu are sfar§it.

21

Tu po^i sa ne aju^i noua, Dumnezeiescule Parinte! Ai mila de noi, binecuvinteaza-ne §i ne iarta! Amin.

22

PFP Teoctist al Romdniei: un chip surdzdtor, care ne-a linistit intotdeauna

Nu am vorbit niciodata cu Parintele Patriarh Teoctist §i nici nu §tiu detalii intime despre via^a sa .

Insa 1-am privit mereu cu mare aten^ie, 1-am privit din public, ca parte a publicului audiant §i azi-noapte, pe la ora 1-2 noaptea, mi-am dat seama ca traiesc un mare gol in fiin^a mea, ca plecarea lui dintre noi e ca plecarea unui membru din familie.

I-am sim^it lipsa in fiin^a mea tocmai cand nu mai am avut chipul sau surazator langa noi, con§tientizand in mod acut, cat a valorat pentru via^a mea intima. Am retrait drama pierderii unui om drag, a unui om pe care 1-am stimat §i iubit fara sa imi dau seama.

Cum m-a§ fi sim^it astazi trist, daca el, Patriarhul nostra, nu ar fi contat deloc pentru mine?

La ora 18, aseara, am facut primul parastas pentru Prea Fericirea sa, inainte ca sa mam masa. Masa noastra de seara a devenit prima pomenire pe care i-am facut-o.

Cand am inceput sa ma rog pentru Prea Fericirea sa, intr- un mod minunat, 1-am sim^it langa noi, fapt care ne-a incalzit inima.

Mancam §i urmaream programele la TV, §tirile premergatoare aducerii de la spital.

Am ie§it, dupa masa, §i m-am inchinat Sfantului Dimitrie, Sfin^ilor impara^i Constantin §i Elena26. ..§i am intuit starea credincio§ilor fara el, fara Patriarhul nostra §i am revenit acasa §i mai trist.

25 Articol scris pe data de 3 1 iulie 2007, a doua zi dupa adormirea sa.

26 La Catedrala Patriarhala.

23

Aveam insa o triste^e dulce in sufletul §i in trupul meu. Pana adanc in noapte am urmarit §tirile, am inregistrat emisiunile, am cautat articolele dedicate sie§i, am ascultat controversele §i presupunerile §i am pregatit articolele de astazi de pe blog, amestecand ragaciunile §i durerea mea cu prezen^a sa din noi §i cu noi.

S-a vorbit §i elegant §i ireveren^ios despre Prea Fericirea sa. Speculate au atins cote insa^iabile.

Cei care au §tiut sa vorbeasca frumos despre sine, paradoxal, au fost oameni care nu au aratat in public, pana acum, sentimente profunde pentru Prea Fericirea sa.

Am inva^at destul de multe lucruri privind imaginile §i comentariile facute. Insa, pentru ca e un rememoratio, vreau sa ma intorc la cum 1-am perceput de-a lungul timpului.

Cand 1-am privit de aproape, intr-o zi [la o vizita a sa la facultate] m-au impresionat mainile sale, prin care se stravedeau venele de sange §i fa^a sa.

Mainile cu care ne binecuvanta aduceau pace in suflet. Oamenii credincio§i se napusteau spre el ca sa fie binecuvanta^i. De fiecare data cand 1-am privit de aproape pe Patriarhul nostra am pastrat in inima mea zambetul sau.

Zambet fin, dulce, predici care te adunau, care te strangeau la un loc, in Biserica, delicate^e de inima, ore intregi de stat in picioare, care m-au uluit intotdeuna. . .

Statul sau in picioare, mare^ia sa la slujbe, puterea sa de a sluji pana in ultima clipa m-au debusolat intotdeauna. Traiam mereu perplexarea omului care nu poate sa in^eleaga fundamentul mare^iei §i al puterii sale interioare.

Prea multa putere de munca §i prea multa luciditate. In fiin^a sa vedeam un mare echilibra, o mare putere de in^elegere a oamenilor, a realita^ii, o mare putere de trecere peste necazuri, peste dificulta|i.

La una dintre aniversarile sale a predicat PS Calinic al Arge§ului §i i-a facut celui sarbatorit un laudatio. Nu mai §tiu in ce an, dar era in catedrala patriarhala.

§i PS Calinic vorbea despre echilibral §i pacea pe care o degaja Prea Fericirea sa. Acest echilibra, aceasta putere de a §tii sa faci fa^a tenta^iei extremelor cred ca e primul lucra major pe care 1-am inva^at din personalitatea sa.

Un alt lucra major pe care mi 1-am insu§it din fiin^a sa, privindu-1 doar, a fost smerenia de a vorbi pe in^elesul celor din fa^a ta. A respecta oamenii cu care vorbe§ti inseamna a le vorbi pe infelesul lor, fara sa vrei sa ii tratezi de sus.

24

Un al treilea lucru, tot la fel de important pentru mine, pe care 1-am inva^at din icoana viejii sale a fost sinful cald al colocvialita^ii. A discuta inseamna a te imparta§i, nu a visceraliza discuiia21 .

La o zi a Sfantului Dimitrie Basarabov, Parintele nostru,

no

ne-a vorbit abrupt , mul^imii aflate in pia^eta dintre clopotnrfa §i altar, despre planul de demolare al catedralei patriarhale din ordinul pre§edintelui Ceau§escu.

Pe locul actualei Patriarhii trebuia sa se faca un monument memorial al pre§edintelui Ceau§escu, unde acesta trebuia sa fie inmormantat. Acest lucru nu s-a intamplat!

Tot atunci ne-a vorbit despre bombardamentele asupra Bucure§tilor din al doilea razboi mondial, care au vizat catedrala patriarhala, dar care nu au lovit niciodata, in mod minunat, catedrala. §i ne-a spus toate acestea cu bucurie, cu seninatate.

Predica, predicile sale erau pline de bucurie, de dorin^a de comuniune, de imparta§ire a experien^ei sale vaste cu ceilal^i.

„Iubiti fra^i §i surori intru Domnul", cuvintele introductive ale predicilor sale, le-am considerat §i le consider, unul dintre cele mai bune preambuluri, cu iz evangelic, al unei predici, fapt pentru care il folosesc adesea.

Predicile sale incepeau §i se terminau in pace, pentru ca Prea Fericirea sa emana multa pace dumnezeiasca in jur. Nu cred ca pot explica unui om, care nu 1-a cunoscut, ce stare de spirit aveam in prezen^a sa. Insa nu era vorba numai de mine, ci de toil care asistau, care ascultau predicile sale.

Cand am vazut inregistrarea slujbei de Pa§ti din 2007 am fost uluit de cata putere avea in timpul slujbei §i cum statea drept, neclintit in timp ce predica, la peste 90 de ani.

Aceasta neclintire, aceasta serenitate a min^ii, a frun^ii §i a privirii sale, voio§ia §i dorul sau de a sluji m-au smerit §i ma vor smeri intotdeauna.

Nu cred ca voi putea vreodata sa in^eleg §i sa port o asemenea pace in fiin^a mea, o asemenea neclintire. Scriind acum aceste randuri imi dau seama ca sentimentele fa^a de sine ma fac vulnerabil §i ca inima mea traie§te intre bucuria ca 1-am cunoscut §i golul ca nu il vom mai vedea.

27 A nu te lega de orice cuvant pe care il spune celalalt. A nu te contra pe cuvinte.. .pentru ca viscere inseamna totalitatea organelor interne ale omului. A nu scoate matele din om, de nervi, in cadrul unei discutii.

28 Dintr-o data, fara introducere, pe neasteptate.

25

Din pacate, nu inva^am niciodata ca marii oameni, personalita^ile mari ale Bisericii nu sunt ve§nice §i nu pre^uim prea mult prezent a lor langa noi.

Acum, privind in urma, imi dau seama ca trebuia sa fiu §i mai atent la frumuse^ea fihrfei sale launtrice, ca sa inva^ §i mai multe de la Prea Fericirea sa.

Chipul pe care 1-am sesizat eu contrasteaza uluitor de mult cu portretele grote§ti, insa^iabile pe care mi le-au narat arfii.

Insa, intotdeauna am crezut acest lucru: fotografiile interioare ^in de fibra interioara a celor care le opresc in fiin^a lor.

Daca prive§ti pe cineva prin ochii invidiei sau ai resentimentului niciodata nu vei vedea in om mare^ia. §i mare^ia oamenilor binecuvanta^i de Dumnezeu se vede cu ochii inimii cura^i, pentru ca mare^ia e harul lui Dumnezeu din oameni.

29

Aseara, pre§edintele Iliescu [la Realitatea TV], domnul MiluJ30 [la OTV, prin telefon], domnul Theodorescu31 [nu mai re^in la ce televiziune; a intrat tot prin telefon], domnul Doru Braia §i parintele profesor Alexandru Stan [la National 24] au fost oamenii care au vorbit eel mai calm, calduros §i dureros in acela§i timp despre Parintele Patriarh.

In acela§i ton simt sa vorbesc §i eu pentru ca acesta a fost Parintele nostra: un om al bucuriei, al comuniunii, al in^elegerii celorlarfi.

Pe vremea studen^iei mele a venit la fiecare hram al Sfintei Ecaterina dar si de Sfhrfii trei Ierahi, in ianuarie, §i ne-a predicat, aproape de fiecare data, despre rolul preotului in lume §i al profesorului.

Preotul §i profesoral au voca^ia, spunea Prea Fericirea sa, de a binevesti oamenilor mantuirea §i bucuria lui Dumnezeu. Ne cerea sa facem studii riguroase, sa iubim sa slujim lui Dumnezeu, sa fim autentici in ceea ce facem §i spunem, pentru ca in fa^a oamenilor fiecare cuta a vie^ii noastre va fi discutata, rasdiscutata.

Avea §i are mare dreptate. Plecarea sa atat de rapida dintre noi, neprevazuta, ne-a prins pe to^i nepregatrfi. Inca nu ma pot obi§nui cu el mort.

Vestea adormirii sale ne-a bulversat, ne-a luat pe nepregatite §i, in acela§i timp, ne-a indurerat, auzind despre

29 Ion Iliescu. Aici gasiti blogul sau: http://ioniliescu.wordpress.com/.

30 Marian Petre Milut: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Petre_Milu%C5%A3.

31 Emil Razvan Theodorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zvan_Theodorescu.

32 Moderatorul emisunii TV Talk Soc la National 24. Din pacate nu are o pagina personals, de prezentare, la nivel online si o merita cu prisosinta.

33 A se vedea: http://biserica.0rg/WhosWho/DTR/S/AlexandruStan.htn1l.

26

martirajul sau de 4 ore intre via^a §i moarte, unde a fost resuscitat de cateva ori.

Mana sa dreapta demonstreaza durerea acestui martiraj . Nu vom putea in^elege nici bucuriile §i nici dramele sale, lini§tea §i rabdarea sa, iertarea §i frumusetea sa interioara, daca stam doar simpli spectatori in Biserica lui Dumnezeu.

Exemplul sau trebuie sa ne anime §i sa ne fortifice, sa ne adune pe unii langa al^ii, sa ne in^elepteasca.

Doamne, miluie§te §i prime§te cu Drep^ii §i cu Sfnuii pe Patriarhul Tau, pe Parintele nostru, Teoctist, intru bucuria care este la Tine din veci §i daca a ca§tigat indrazneala la Tine, Iubitorule de oameni, pentru sfmtele lui rugaciuni, miluie§te-ne pe noi, pacato§ii robii Tai. Amin!

27

Despre Negrut...si despre altiprieteni

-34

Avem la bunica noastra la \am un caine care a facut istorie, care a trecut prin peripetii multiple, nu de alta, ci doar din cauza invidiei, care i se purta §i i se poarta.

Pentru ca era invidiat de catre vecinii no§tri a fost lovit brutal de un tanar, i s-a dat cu piatra direct in ochi §i i s-a spart ochiul drept. E eel din fotografie §i il cheama...J/Vegr«/, pentru ca e negru §i pentru ca ne place sa il alintam. E un nume alintator, pentru un caine mai mult decat inteligent.

L-am crescut de mic. Bunica noastra 1-a crescut ca pe un copil, dandu-i ciorba la castron §i lapte cu paine inmuiata.

De fapt acest tratament e unul general pentru fiecare animal din curtea noastra. Toate animalele sunt tratate ortodox, sunt binecuvantate §i stropite cu Sfanta Agheasma de la inceput, de cand vin la noi in curte sau de cand se nasc, §i sunt hranite rege§te. Noi vorbim cu ele, le educam sa vorbeasca cu noi, da, in limba lor §i dupa posibilita^ile lor.

Pe langa Negrut mai traiesc §i vreo trei pisici, dintre care pe una o cheama Mipi, pe alta Florentina iar pe alta..neidentificata.

Articol scris pe data de 10 septembrie 2007.

Floarea Piciorus.

28

Negrut nu mananca ceva de jos, trebuie sa ii dai mancarea direct in gura, sa ii vorbe§ti frumos sau sa i-o pui pe farfurie. Daca i-o arunci jos nu o mananca. Iar daca a mirosit mancarea pisica nu o mai mananca, chiar daca moare de foame in acea zi.

Cred ca Negraf a aparut la noi in curte dupa moartea lui. . . Sache.

Sache nu era japonez ci tot un caine flocos, tot la fel de mic ca Negrut, dar era prietenul copilariei mele. Sache avea partenera de via^a pe Lola §i a avut o moarte dramatica.

Ni§te vecini, care §i pe acest caine super-inteligent il invidiau, i-au pus la{ in gard §i el a cazut in acest la^ de sarma. Sarma ruginita i s-a strans pe trup, in dreptul testiculelor, pe intreg trupul §i abia am putut sa ne in^elegem cu el §i sa taiem la^ul §i sa il slobozim din la{.

Sache, cu care vorbeam ca §i cu un om, cu care dormeam in pat §i nu ma mu§ca, dupa ce a fost prins in la^ §i batut bestial de un vecin al nostra fara prea multa minte [ce sa mai spun de inima !...], ma privea, ne privea ingrozit.

Nu mai credea in nimeni. Tocmai de aceea ne-am pus manu§i in maini §i haine pe noi ca sa nu ne mu§te, atunci cand am vrat sa ii taiem la^ul.

I-am taiat la^ul, dar a fugit sub o gramada de joarde de vi^a, taiate din vie, §i nu a mancat vreo saptamana, cu toate insistence noastre §i nici nu a ie§it afara.

Daca te apropiai de el te mu§ca, latra, era innebunit de durerc.Bataia il facuse sa se salbaticeasca, el, eel pe care noi nu il batuseram niciodata, ci il hraneam cu bomboane, rahate §i carne prajita.

La un moment dat Sache a ie§it de sub lemne, era sleit de puteri §i rana [era vara] incepuse sa prinda viermi. Pentra ca era prea slabit am reu§it cu chiu cu vai sa ii taiem la^ul, care ii ajunsese pana la intestine, sa il ungem cu ulei §i sa aplatizam cangrena.

A intrat din nou sub lemne, a stat acolo maraind §i jelindu- se, plangand el §i plangand §i noi, pana cand. . .a murit.

Impreuna cu veri§oara mea Anca36, care acum lucreaza in Spania §i care poate citi aceste randuri online, i-am facut lui Sache [eram in clasa a 5 sau a 6-a, poate mai mici]...slujba inmormantarii, cantandu-i: Ve§nica pomenire!

Atunci am crezut ca e drept sa facem acest lucru, §i acum, privind in urma, cred ca a fost un gest. . .potrivit.

36 Nascuta Anca Maria Irina Nitu, in orasul Alexandria, Teleorman.

29

Soarta lui Sache a fost tangen^iala cu a lui Negnrf, intr-un anume fel. Cand Negrut a fost lovit acum 2-3 ani cu piatra, se salbaticise. Nu lasa pe nimeni sa se mai apropie de el.

Nici acum, daca nu mergi cu aten^ie, nu te po^i atinge de botul lui. Daca vii cu mana dinspre partea drapta, de acolo de unde are ochiul distrus, crede ca vrei sa ii faci rau §i se repede la tine sa te mu§te.

Ma vede cand intru de la poarta §i daca vorbesc cu el, daca ii rostesc numele, incepe sa dea din coada. Ma cunoa§te §i cand sunt in reverenda §i cand sunt civil, iar cand sunt in reverenda are un respect incredibil pentru mine, meat nu vrea sa imi taie calea.

E inva^at de mamaia ori sa mearga in fa^a ei ori sa vina dupa ea, dar sa nu treaca prin fa^a ta. Daca mamaia, bunica mea, se duce sa cumpere ceva de la chio§curile cu alimente din localitate, el o a§tepata la poarta §i latra la to^i care tree prin fa^a cur^ii. Cand se intoarce acasa o inso^e^te in curte §i...vorbe§te cu ea, prin priviri §i gesturi.

Mi-a spus bunica mea, ca acum cateva zile, nu a putut sa scape de pisici, care doreau sa mearga cu ea la. . .Biserica.

I-a certat, i-a alungat §i tot nu au vrut sa se intoarca. La un moment dat s-au intors, dar nu au mai §tiut unde sa intre. Un pisic s-a suit intr-un copac §i a ramas acolo. Ii era frica sa se dea jos. A doua zi s-a dus cu scara ca sa il ia de pe o creanga, unde sta §i ^ipa la ea iar pe al doilea, pe al doilea pisic, fata^i recent amandoi, 1-a gasit pe casa unei vecine §i tot la fel, 1-a luat de acolo dupa multe eforturi.

Cainele care vrea sa mearga cu noi la Biserica nu e o noutate. To^i cainii §i pisicii no§tri, pentru ca sunt foarte sociabili, vor sa mearga cu tine peste tot. Nu le e frica de bataie, nu le e frica de moarte, intra aiurea pe te miri unde §i cad pe unde nu te- ai gandi. Daca vorbe§ti cu ei se umanizeaza, te in^eleg, §tiu daca e§ti trist, daca e§ti vesel, daca trebuie sa vina langa tine sau daca trebuie sa te lase in pace.

Finii no§tri , care au trait langa noi, cand a murit finu, aveau un caine mare, galben cu negru, o nuan^a foarte greu de descris, pe care il chema Tirica... si a mers cu finu pana la cimitir.

A vazut unde 1-au ingropat §i a ramas acolo, prima noapte, si a urlat de a ingrozit pe to^i vecinii cimitirului. To^i se minunau §i plangeau de dorul dorului cainelui.

Nu §tiu cum 1-a luat fina de acolo, de la mormant, insa ceva a fost sigur pana cand a murit: el pleca de acasa, de unul

37 Marian si Tudora Stoica.

30

singur, rupea lan^ul, urla, sarea gardul §i se ducea la cimitir sa il jeleasca pe stapanul sau, care il luase de pui dintre liniile de tren ale ora§ului.

Nu degeaba am vorbit despre aceste sensibilita^i... canine §i am vrut sa le evoc, sa le elogiez chiar.

Daca a§a se intampla cu animalele unor oameni credincio§i, sociabili, aten^i la sufletele care le au in curtea lor, in casa lor, cum ar trebui sa ne comportam fa^a de copiii no§tri §i ce relate ar trebui sa avem cu ei? Nu ar trebui sa avem o relajie §i mai speciala cu copiii, cu paring, cu na§ii, cu fmii, cu rudele §i cu prietenii no§tri?

Negrut vede cu un singur ochi, dar §tie sa sc.bucure de tine. Bucuria de altul nu se na§te in tine, nu pentru ca e§ti bolnav sau pentru ca e§ti same, ci pentru ca nu ai inima de. ..om.

Daca am incerca sa avem inima de om, am vedea nu doar cu un ochi, ci cu o mie de ochi, cu ochii multor gesturi de iubire, de aten^ie, de delicate^e.

Sper sa nu va fi intristat prea mult! Insa poezia vie^ii acestor animale, credincio§ia §i delicate^ea lor, pe noi ne-a mv2i\2iX. . Jeologie.

O teologie a lucrarii harului in animalele ocrotite de oameni, care sunt iubite §i binecuvantate, in animalele care raspund iubirii noastre, cu o iubire §i o vorbire a lor, cu o recuno§tin^a a lor, care ne dezarmeaza.

31

Despre cum am invatat...definitia credintei

Evr. 11, 1:

Credinja este fiin}a / consistent celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor care nu se vad.

"Eotiv 5e ■niaxic, 4A.7Ti(o|ieva)v mooxaoiQ, TTpayiiaTGov eXeyxoQ ou pA.e7T0|ieva)v.

Pentru ca mi-am adus aminte de Evr. 11, 1 . . .

~s o

Aveam o vecina adventa care a incercat sa ma converteasca la crezul ei, cand eu faceam primii pa§i in reconvertirea mea con§tienta la dreapta credirrfa.

Aveam vreo 12-13 ani pe atunci. Aceasta femeie avea o admirable nedisimulata pentru mine. De ce? Pentru ca ea mi-a imprumutat prima variants scripturala din via^a mea, pentru ca sa o citesc §i dorea sa fiu un om credincios.

on

Binein^eles era o edi^ie Cornilescu , fara nicio datare [asta am in^eles mai tarziu] §i, initial, eu am in^eles ca ea mi-o da ca s- o citesc §i sa i-o dau inapoi, nu sa o pastrez.

38 Nu am stiut niciodata cum o cheama. Penttu toata lumea era: tanti Geta.

39 Dumitru Cornilescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Cornilescu.

32

Femeia mi-a dat Scriptura astazi §i m-a lasat sa vada ce iese. In cateva zile nu am ie§it din casa ci am copiat cu mana, cu stiloul pe hartie, pagina cu pagina din Scriptura, pana la cartea Iosua, §i din ea pu^in.

Nu §tiu cum s-a facut ca am ie§it afara §i am dat de ea. §i m-a intrebat cum stau cu cititul Scripturii. I-am spus ca am scris- o, ca am copiat-o pana la cartea Iosua §i ca nu am terminat-o, ca mai am de scris. Femeia a ramas stana de piatra. A crezut ca glumesc. §i a trebuit sa ii explic ca nu glumesc, ci am sa fac tot posibilul sa o scriu pe toata de mana §i sa i-o inapoiez.

Femeia nu a mai zis nimic, ci a plecat. De acum incolo am devenit fenomen pentru familia ei §i pentru vecini, pentru ca copiii ei catehiza^i de mici in perspective eshatologica adventa, nu avusesera astfel de sporiri ca mine, care facusem asta doar in ...doua saptamani.

De aceea s-a dus acasa §i i-a catehizat la sange pe copiii ei, i-a pus sa invete versete §i cand s-or intalni cu mine, sa ma ciuruiasca in versete scripturale.

Pe mine nu ma interesau versetele, nici acum nu ma intereseaza sa le memorez, liste intregi, §iruri de versete, ci sa in^eleg adancul din ele, sa ma odihnesc in ele.

Ei, pe atunci, nu ma gandeam eu la odihna, ci eram avid sa §tiu ce e cuprins in adevarul lui Dumnezeu. §i de aceea citeam aprins.

Cum inva^asem alfabetul rus inaintea limbii romane §i §tiam sa scriu in vocabule ruse§ti inaintea celor romane§ti, tot a§a am inceput sa citesc Scriptura cu asiduitate §i orice carte ce imi cadea in mana §i sa imi iau notice sau sa transcriu zeci de pagini, pe caietele mele de notite, din ceea ce citeam.

Si ma intorc la Evr. 11, 1 . . .

Dupa ce mai citisem cateva car^i §i car^uli de teologie adventa, pe care vecina mea mi le dadea, intr-o zi, am fost chemat la un fel de discu^ie scripturala la ea acasa, impreuna cu cei 5 copii ai ei, ca sa comentam versete §i sa ma convinga de faptul, ca ortodoc§ii mei, prin Sfantul Constantin eel Mare, au schimbat sambata cu duminica, ca sabatul e sfdnt §i ve§nic §i ca cornea de pore nu trebuie mdncatd.

Eu, care eram avid de vorba pe teme religioase, scripturale, am venit imediat. §i, ca sa vada daca am citit intreaga Scriptura [pentru ca a§a le spusesem eu §i era un adevar], m-a intrebat din prima: Care este definiiia, din Biblie, a crediniei?

M-am uitat la ea mirat §i n-am §tiut ce sa-i spun. S-a luminat la fa^a. Era bucuroasa ca nu §tiam definifia crediniei.

33

§i pentru ca sa o §tiu de aici inainte, mi-a spus textul de la Evrei 11, 1 §i mi-a spus sa il {in minte, pentru ca acela e textul din Scriptura, care confine definirea credinfei.

Dupa Evr. 11,1a urmat versetul de aur al Scripturii: In 3, 16. Era foarte bucuroasa, pentru ca nici versetul de aur al Scripturii nu-1 §tiam.

Deci, in concluzie, citisem Scriptura degeaba. §i, dupa un §ir lung de versete, au urmat povestirile a-istorice ale doamnei Ellen G. White40, in care, printre tragediile veacurilor §i colapsul inexplicabil al bisericilor tradifionale [scrise cu litere mici], care au cdzut din har [ea se referea la Biserica mea, la Biserica Ortodoxa, ca eu trebuia sa fm imbrobodit, nu papa de la Roma], au aparut ei in secolul al XlX-lea §i au restaurat adevarata Biserica.

In cateheza ei ad-hoc apareau ideile ca eel mai mare rdu al istoriei sta in doua persoane: in Sfantul Constantin eel Mare, care a schimbat sabatul cu duminica, prin decret imperial §i in Papa de la Roma, care e capul tuturor rautatilor, Antihristul.

Insa mai aparea §i ideea intrarii lui Hristos, ca Arhiereu, in sanctuarul ceresc, sfar§itul cataclismic al lumii §i mult me§te§ugitele adunari de cifre, din Daniel §i Apocalipsa, ca sa dea o cifra magica: anul 2000.

Spre acel an terorizant eram invitat sa privesc §i sa ma dezic de preotii mei, care beau, sunt curvari, iau bani la pomeni, se culca cu femei in altar [§i accentua faptul, ca ea §tie caz sigur], sunt oameni necredincio§i. . .§i ei nu sunt ca. ..ei.

Insa, vecina mea, o habotnica ultilitarista [da, paradoxal lucru!], nu avea nicio relate cu vreun preot ortodox sau slujba ortodoxa, ci tot ceea ce auzea ea erau basme ticluite cu grija.

Eu am stat lini§tit, cu atentie, pana cand ea §i-a descarcat intreaga tirada. Ca §i acum, nici atunci, se pare, nu imi placeau oamenii care vor sa ma convinga cu for^a, ci cu via^a lor. §i, iara§i spre mirarea ei, am inceput sa-i spun din ceea ce citisem eu, in paralel, din biblioteca parohiala, mica biblioteca parohiala, de care dispunea, la acea vreme, parohia noastra41.

Femeia s-a ingrozit. Ea crezuse ca eu transcriam numai Scriptura §i, in rest, nu mai citeam nimic.

Insa eu mergeam pe doua fronturi. Citeam din ambele par^i §i decideam sigur. Eu eram mai mult decat decis asupra a ceea ce

40 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ellen_G._White.

41 Biblioteca formata si intretinuta de catre parintele paroh Stefan Cimpoeru, primul meu duhovnic si omul care m-a initiat in viata liturgica, alaturi de cantaretul de la strana: nea

Florica.

34

credeam §i asupra a cui apartin, numai ca ea nu putea sa creada, ca un preadolescent ca mine, poate sa aiba atat de multe certitudini de la acea varsta.

Consideram ca singura credintl mantuitoare era cea ortodoxa, sim^eam in mine viat.a §i bucuria fcrfelegerii, bucuria tainica a harului [care nu §tiam cum s-o numesc, dar cam aia era], dar, nu dadeam cu piciorul nici la alte carti.

Ce, cartile ma mancau, daca le citeam?! Le citeam, scriam din ele §i le puneam de-o parte. Cam asta fac §i acum, numai ca la alte standarde.

Cum a reac^ionat vecina mea in aceasta situate? Foarte inteligent: mi-a dat sa stau mai mult cu fiica ei42, sa vorbesc cu ea, pentru ca sa imi organizeze mintea teologic.

Aceasta era cu vreo doi ani mai mare decat mine §i pentru care aveam unele. . .simpatii.

Femeia §tia ce §tie: daca nu se poate cu argumentul, cream sentimentull §i uite a§a, m-am pomenit mult mai docil in ceea ce privG§tQ...evanghelizarea. Adica...cum?! Pai am fost invitat la concertul de colinde de Craciun, concert tinut in paralel cu eel ortodox.

Discutam cu ei §i simfeam ca o negura se a§terne pe ochii mintii mele §i ca acest val de intuneric ma facea sa ma cred izolat, strain de ortodocsji mei §i de Romania.

Incepuse sa vorbeasca despre o livrare a mea in strainatate [eu trebuia sa dau la seminar] pentru studii teologice. Oamenii vedeau in viitor, aveau idealuri cu mine, insa nu ma intrebau §i pe mine, daca vreau sa merg sau sa fac ceea ce spun ei.

Insa domni§oara de care eram indragostit [fiica vecinei] cu o indragostire extrem de dubioasa, fara sa ne atingem unul de altul, §tia sa ma faca. ..maleabil.

Atunci am in^eles mecanismele manipularii... docile, ale manipularii unt pe pdine. Atunci am in^eles ca nu conteaza cum determini pe cineva ca sa i^i inmulteasca randurile, ci trebuie sa ac^ionezi grupat, sistematic, incendiar, pana cand ii astupi posibilitatea de reac^ie individului, care se lasa cu greu evanghelizat.

Ma rog...Merg la concertul de Craciun43 al unui cult, care nu are sarbatori de niciun fel, in afara de sabat.

42 Luminita, care s-a casatorit cu un barbat bogat, de vreo doua ori mai in varsta decat ea, cu care are un copil, poate mai multi...

43 Facut la casa de cultura din Rosiorii de Vede, foarte aproape de casa de adunare adventa.

35

Acolo dau de mai multe fete, toate aranjate dupa un tipic aparte, toate cu fuste §i bluze albe, parul lasat mare §i prins in multe ace, fara sa curga pe spate, care canta in cor.

Baietii, la cravata §i costum, sunt langa ele. Corul umple postamentul unde se canta, scena. Sala e plina de spectatori necunoscuti. Se canta colinde furate de la ortodoc§i [adica imprumutate, ca sa fim elegan^i] §i cantece cu avant eshatologic.

Lumea aplauda. Este entuziasta. Entuziasmul lor, cu toata umbra de pe capul meu, mi se parea fals. Toata lumea aplauda le fel. Toata lumea vorbea incet §i cu o re^inere stranie pentru mine.

De§i capul meu nu reac^iona bine, inima mea avea repulsie mare fa^a de participant. Insa nu aveam nimic cu ei. Nu ii cuno§team. Insa, instinctiv, alt duh traia in ei §i alt Duh traia in mine. Nu eram de aceeasi provenienid . . .

In timp ce ascultam concertul, inima mea inva^a sa i§i trezeasca mintea, sa ma faca sa ma spal pe fa^a de dragostea venita din senin [care era un fel de fascinafie pentru cineva, care credeam ca inva^a Scriptura din dragoste] §i sa imi fie dor de lini§tea Bisericii mele.

Eram in plin concert efervescent, iar mie mi-era dor de ...lini§tea de la Sfanta Liturghie a Bisericii mele?! Da, un dor nespus, care m-a apucat deodata.

Insa concertul se termina, nu §tiu cum §i vine un pastor inalt, mare la infa^are, cu un cap eminescian. Avea un cap mare, cu parul buclat §i incepe sa vorbeasca despre. . .

Am uitat despre ce. Insa am intrat intr-o fel de transd privindu-1.

Omul acesta era de un demonism rar intalnit. §i acum, cand privesc in trecut, ma inspaimant de figura lui. Ce facea el? Nu facea nimic aparte, in afara faptului ca vorbea, predica §i fruntea lui era mata, fara nicio schimbare.

Pentru mine aceasta frunte mata a devenit o expresie a tot ceea ce inseamna pdstrare cu grijd a ceea ce crezi tu §i a cine esti tu, atunci cand vrei s a pari altul.

Nu §tiu cum se face, ca omul asta privea drept spre mine, pentru ca §i eu eram absorbit de el. Nu era nicio impresie aiurea, pentru ca ma sim^eam cople§it de ce ie§ea din el §i care tragea peste mine covertura de negura a ereziei, acea negura demonica, care se batea, la cu^ite, cu harul lui Dumnezeu din inima mea.

Mintea mi se acoperea, pe cand inima mea se umplea de dorul de sfin^enia de acasa.

Daca omul asta m-a inva^at ca manipularea inseamna sd te faci ca esti drept, a venit un pastor [probabil] mai batran, care era

36

mai sfatos §i care ne-a vorbit despre Sfantul Abel, ca despre o persoana tipologica, vestitoare, prin moartea sa, a mor^ii lui Hristos.

Atunci nu §tiam ca domnul predicator are surse de inspira^ie ortodoxe in predicile sale, insa acum §tiu. Atunci mi se parea grandios, nu §i acum. Trecem peste detalii §i ajungem la dupa concert.

Dupa concert §i cele doua predici [unde am vazut, pentru prima data, emfaza, gesticulate, perora^iile, vocea cand mai joasa, cand mai stridenta, privirile fixe ale pastorilor neoprotestan^i], am fost invitat la...o intalnire a tinerilor in casa de adunare adventa. Eram pentru prima data intr-un...cuib de viespi. Pentru ca venisem cu insotitori care erau de-ai casei, mi s- a dat loc printre primii.

Ce s-a petrecut aici, unde am dat peste cuier la intrare §i oglinda, ca sa imi aranjez parul?

Au inceput intalnirea tinereasca cu o rugaciune. Cine a facut rugaciunea? Un credincios din mul^ime, care a inceput sa se roage fara sa il invite cineva. §i-a pus mainile in forma de triunghi la gura, a inchis ochii §i a inceput o rugaciune inventata pe moment, in care mul^umea pentru sabatul care incepe §i pentru realizarile sale personale.

Nu mai auzisem vreodata o rugaciune a§a de nefireascd §i deproasta. Pentru mine rugaciunea era un lucru foarte profund §i nu... poetic.

Mi se parea ca omul acela i§i bate joe de Dumnezeu cu o astfel de rugaciune. Am crezut ca e singurul care nu §tie sa se roage. Insa au mai fost alte doua rugaciuni din popor, care au fost tot la fel de proaste, ultima, zisa de o femeie, avea accente sexuale puternice, de care nimeni nu s-a sinuit stresat.

Daca s-ar fi putut, ca, prin scris, sa va spun cum vorbea acea femeie, v-a^i fi dat seama ca am dreptate in ceea ce spun.

Ma rog. . .trecem peste asperita^i.

Dupa rugaciunile in care nu s-a spus mai nimic, a urmat un cantec la pian. Deja ma enervasem acolo. Nu ma enervasem pentru ca nu imi placea pianul, ci din cauza a ceea ce emana din ei participan^ii la. . .adunare.

Dupa pian vorbe§te fiul predicatorului cu cap eminescian, care avea ceva din el. Apoi o alta domni§oara, care [re^in asta §i acum] ne-a vorbit despre pericolul emisiunilor de la TV pentru moralitatea noastra. Un al treilea a vorbit despre noi descoperiri tehnologice §i despre rostul plantelor in sanatatea noastra.

37

Vorbitorii aveau discursuri deja scrise. Intre membrii adunarii erau oameni pe care ii cuno§team: vecinii mei erau apicultori, il vedeam pe cineva, care vindea ciorapi de dama in pia^a §i ne dadea §i brosuri advente pe de rost, impreuna cu fiica lui, apoi pe unul tabacar, pe altul frizer, pe altul croitor, familia pastorului §i arfi necunoscu^i. . .

Niciunul nu avea o munca trudnica §i pe niciunul nu 1-am vazut lucrand cu ortodoc§ii cot la cot. To^i erau oameni cu munci casnice §i u§oare, din care se ca§tiga insa bani repede.

Aici mi-a displacut §i mai mult atmosfera §i vraja „evanghelizarii" mi s-a spulberat ca din senin. M-am pomenit, deodata, langa oameni straini de mine, de credin^a mea, pe care nu ii sim^eam in interiorul meu §i de care nu ma lega nimic.

In spatele baptisteriumului §i al amvonului lor, pe tot peretele, era pictat un Inger mare, alb cu albastru, Ingerul Apocalipsei, care vestea venirea Domnului.

In fa^a lui mi-am adus aminte de Evr. 11, 1, cum ca credin^a e prezen^a / ipostasul / realitatea celor nadajduite [4A.TTi(o|ieva)v uTTooTaait;], ca credin^a e o realitate dumnezeiasca innoi §i mi...vorbe.

§i, plecand de acolo, imi zbura prin minte doua lucruri: credinia e incrediniarea celor nadajduite §i vorbele lor, ca sabatul e ziua de odihnd a cre§tinilor.

Aceste doua sintagme s-au batut ceva timp in capul meu, pana ce a ca§tigat odihna interioara a incredin^arii lui Dumnezeu, care e credinia in El.

Vecina §i-a dat seama ca sunt... pierdut pentru studii advente in America. Am devenit un rebut al evanghelizarii in scurt timp, printr-un gest pitoresc, pe care nu mi 1-a iertat niciodata: am vrut sa arunc in foe varianta Scripturii, edi^ia Cornilescu, cand am ajuns la concluzia [fara sa mi-o spuna cineva] ca e o traducere falsificata a Scripturii, care, in opinia mea, nu trebuie sa o mai am in casa.

Imi cumparasem intre timp ed. BOR 198844 §i vazusem diferen^ele dintre eel doua texte. Celelalte car^i §i fi^uici advente, pe care le citisem, au luat calea focului, numai cu Scriptura am mers §i i-am dat-o inapoi.

De ce? Fusese Scriptura de 40 de ani a mamei sale, care murise cu ceva timp in urma §i la a carei inmormantare participasem.

44 De la parintele protoiereu Hie Visan, de la Rosiorii de Vede, aceasta fiind prima Scriptura ortodoxa pe care am citit-o.

38

§tiam ca o va scandaliza faptul, cand va auzi ce vreau sa fac cu edrfia Cornilescu a ei §i, pentru ca sa o ia de la mine §i pentru ca sa ma lase in pace cu momirile lor, am gasit de cuviin^a sa o mint in acest fel, ca sa se termine odata cu toate incercarile prozelitiste cu care ma agasau.

Pentru ca eu eram singur iar ei erau 6, care ma torpilau cu texte §i idei inva^ate in graba, nu mai suportam stresul zilnic pe care mi-1 provocau.

Solujia mea a dat roade. A acceptat Scriptura inapoi, §i-a dat seama ca nu mai am nicio sansa, ca sunt pierdut pentru a fi pastor advent. . .§i apoi am plecat la seminar.

In vacan^e, mai tot incercau ei sa mai imi zica cate una, cate alta, insa veneam §i mai pr egatit. . .citafional. Ei nu facusera niciunul studii teologice §i asta a inceput sa ii complexeze. Cu timpul mi-au spus ca nu studiile teologice mdntuiesc, ci credin^a, dar asta o spuneau ca sa i§i scuze invidia.

Acum vreo 2-3 ani ne-am regasit in perimetrul unor... discu^ii protocolare. Nu au mai incercat niciun fel de zumzet evanghelizator. Insa era o triste^e in ochii vecinei mele, o triste^e corectd din punctul ei de vedere, pentru ca eu, produsul vorbelor ei, am ajuns...§i preot ortodox, si cu studii teologice, scriu, predic. . .§i sunt enervant rau.

Cel mai mult i-am ingrozit cand m-am dus cu doamna preoteasa, in plin sabat, la ei la adunare. Niciun ortodox nu procedeaza a§a.

Ei sunt discrimina^i de catre to^i, sunt huidui^i, a§a, mai in spatele vorbelor §i, cand vine un ortodox la ei sunt...panica^i. Au crezut ca vrem sa le stricam sabatul...Insa noi le-am cerut voie sa. . .participant la rugdciune. Li s-a insesinat fa^a. Le-a venit un zambet instant pe fa^a. §i noi eram bucuro§i sa ii vedem. Altfel privim acum rela^iile inter-umane cu credincio§i de alta factum.

Ei §tiau acum, ca nu veniseram cu gand rau. . .§i le-a placut asta. Pentru ca ei nu te ajuta cu nimic fara bani, daca e§ti ortodox sau te ajuta, doar daca e rost de convertire. Noi, ortodocsii, in comparatie cu adventistii insa, nu aveam nici in clin §i nici in maneca cu for^area omului ca sa creada cum vrem noi.

Fosta mea vecina era colo. §i ea s-a bucurat sa ma vada, intr-un fel. Predicatorul, fostul meu coleg de joaca45, m-a invitat sa predic, insa i-am spus ca nu se face ca eu sa predic unor oameni, care nu ma crediteaza drept pdstorul lor.

I-am ascultat predica lui, apoi am vorbit, nu de la amvon, ci din mul^ime, de unde eram. Ei nu mai ma vazusera la fa^a de

45 Cornel.

39

vreo 8 ani §i nu §tiau ce mai imi trece prin cap. N-a fost greu sa ii uimesc cu date, pe care nu aveau de unde sa le aiba.

Niciunul nu mi s-a impotrivit, nici nu s-au purtat necuviincios. Au fost exemple de comportament in acea zi. I-am lasat bucuro§i, mi-au urat sa mai vin, sa merg cu bine §i sa fac lucruri bune pe acolo pe unde sunt.

Numai vecina, care odata, in elanul ei evanghelizator, imi spunea de efectul lui Iacov 5, 20 in via^a cre§tinului evanghelizator, m-a oprit cu vorba §i mi-a spus: „Toate ca toate, pdrinte, dar ceva ifi lipseste...Trebuia sa fii pastor adventist la noi, aici, in comunitate".

Femeia avea regretul ei. §i noi, pe ale noastre, dar nu le-am zis cu voce tare...

§i iara§i mi-am adus aminte de Evr. 11, 1 §i despre definiiia crediniei: a crede inseamna a vedea dovedirea interioard a celor care nu se vad [ou (3A£TTO|ievG)v].

Ea nu putea sa vada dovedirea lui Dumnezeu in inima mea, dupa cum vedeam eu fanatismul ei din inima ei. Dovedirea crediniei mele nu se sprijinea pe defmrfii, pe texte scripturale §i pe nicio carte pe care am citit-o, ci, in primul rand, pe prezen^a Lui iluminatoare, creatoare de incredin^are, in inima mea.

Probabil, ca nici acum, nu voi §tii sa ii raspund vecinei mele despre lucruri din Scriptura, daca ma intreaba cat cantarea scutul lui Goliat sau de cate ori spune Domnul in Evanghelii: saduchei si farisei fdiarnici.

Acum apas pe cateva taste §i primesc rezultatul la ce ma intereseaza in cateva limbi in acela§i timp.

Insa nicio tasta de pe lume §i nicio carte nu ma poate incredin^a sau nu ma pot incredin^a de la sine, prin intermediul lor, daca El Insu§i, Dumnezeul nostra, nu m-ar fi incredin^at prin haral Sau, despre ce inseamna crestin-ortodox §i ce inseamna sa trdiesti ca un ortodox.

Da, Scriptura §i Parin^ii vorbesc despre incredinfare, despre credinfa care mutd mun}ii, dar po^i sa o in^elegi cum vrei aceasta credin^a.

Insa, cand ai incredin^area in tine, cand zorii incredin^arii ti-au fost sadi^i in inima ta chiar de catre El §i nu sunt rodul unor cogita^ii personale, atunci nicio fraza §i niciun avant evanghelizator nu mai are efect, pentra ca frazele vin din gura iar incredin^area e insa§i verticalitatea, fundamentul fiin^ei tale.

Poate ca, pentra acest motiv §i pentra multe altele intamplate cu mine, sunt mult prea taios cu textele, parafrazele,

40

compilable, euforiile sentimentale sau intelectuale, care mi se paseaza cu mana, ca pe o farfurie cu mancare, la gura.

Nu vreau o farfurie de mancare, adica texte fara relevant in om, ci oameni vii, din care sa iradieze toata frumusetea Scripturii. Poate ca ma va imboga^i Dumnezeu, din ce in ce mai mult, cu astfel de oameni!

41

De la Marius Cruceru la Lorin Fortuna: doi

•46

monstri simpatici

Domnul Marius David Cruceru este eel cu cravata ro§ie, cu picatele, primul din dreapta, jos.

Nu mai are barba, ca in iconrfa de pe: La Patrat osuA1 . . .Acela a fost de mult iar icoana stelei ce-a murit se tot mai vede inca.. .pe blog. . .Numai acolo...

' Articol scris pe data de 23 septembrie 2007.

Toata discutia noastra polemica cu pastorul Cruceu s-a petrecut atunci, cand era creatorul blogului de aici: http://patratosu.wordpress.com/, pe care 1-a abandonat pensionandu-se. Acum creeaza altul personalizat, pe acesta: http://mariuscruceru.ro/...dar in care continua traditia fofilarii si a lucrului nereprezentativ din punct de vedere teologic baptist.

42

Domnul Lorin Fortuna are barba, poarta ochelari ca §i domnul Cruceru §i este un om energic. Acesta este... exorcizatorul postmodern al romanilor ortodoc§i.

Cred ca inca nu m-a prins raza exorcizdrii domnului Fortuna, dupa cum se vede, §i nici cea a evanghelizdrii domnului Cruceru...

Nu e vorba in cele ce urmeaza despre sintagma pagana: „mon§tri sacri", ci despre o sintagma eufemistic-reala, aceea de: „mon§tri simpatici".

Va vom da toate detaliile necesare in^elegerii ultimei sintagme pana la sfarsjtul articolului. Trebuie sa ave^i putina...rabdare.

In mitologia greaca, monstrul era o fiin^a imaginara, o dihanie formata din corpul mai multor animale §i din par^i de om.

Sinonime: matahala, pocitanie, aratanie, hado§enie / hido§enie, monstruozitate, slu^enie, uraciune.

§tim sintagme scripturale ca: urdciunea idoleascd [Deut. 7, 26], urdciunea neamurilor [Is. 49, 7] urdciunea pustiirii [Dan. 9, 27; 11, 31; 12, 11; I Macab. 1, 57; Mt. 24, 15; Mc. 13, 14] cf. ed. BOR 1988.

Ultima sintagma scripturala, dezbatuta atat de VT cat §i de NT, ne pune in fa^a o vorbire despre cei care transforma adevarul lui Dumnezeu sau vor sa intre in Biserica lui Dumnezeu §i sa o darame, punand in locul Sfmtei Mese [§tim ceea ce au facut iluministii francezi la catolici] §i a credin^ei ortodoxe tot felul de uraciuni blestemate de catre to^i Sfin^ii Paring ai Bisericii.

Orice erezie §i orice eretic sunt o uraciune in fa^a lui Dumnezeu. A fi amabil, a fi vorbaret, a fi cu dare de mana, nu te scapa insa de afi eretic §i in afara Bisericii lui Hristos.

A vorbi impotriva Bisericii Ortodoxe, a Bisericii lui Dumnezeu §i a huli pe Prea Curata Stapana, a-^i deschide gura spurcata §i a vorbi impotriva Sfmtelor Icoane, a Sfin^ilor, a Sfmtelor Liturghii ortodoxe, a Sfintelor Moa§te, a dogmelor Parin^ilor, inseamna sa i^i ba^i de unul singur... [pastrami imaginea, ca e reala!] un piron in cap sau sa te lup^i cu Dumnezeu ca un nebun.

De ceva timp (nu e un secret pentru cititorii no§tri atenfi la detalii) urmarim cu aten^ie doi mon§tri, doi oameni care i§i permit atat de multe lucruri la adresa Bisericii lui Hristos, de nu mai §tiu unde sa-i cataloghez.

Daca e vorba de erezie, de badaranie, de instigare la violent, de tertipuri umane. . .totu§i, toate acestea la un loc, mi se

48 A se vedea mai multe detalii aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lorin_Fortuna.

43

par prea mici pentru a defini activitatea, destul de frenetica, a acestor doi domni impotriva Bisericii lui Hristos.

Sunt ni§te mon§tri activo-pasivi. Ei lucreaza cu masca §i fara masca, atat in mediul public cat §i in eel privat, pe linii, aparent, paralele, insa au acela§i scop in definitiv: ranirea credincio§ilor Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe.

Cand domnul Cruceru vine §i scrie despre Maica lui Dumnezeu, pe care zice ca ar cinsti-o §i el sau despre Patericul egiptean sj rugdeiunea lui Iisus sau cand domnul Fortuna vine §i spune despre patriarhul Teoctist ca are pdcatele lui dar nu a fost mason sau cand il lauda pe Eminescu sau pe inrfiatorul Gdrzii de Fier din Romania... fiecare dintre ei au scopul de a fi... simpatici online sau la DDTV49.

Inca putin...§i in^elegem de ce sunt simpatici doi monstri fiorosi.

Primul dintre ei este un roman, care vrea sa ii evanghelizeze pe cre§tinii ortodoc§i cu for^a, pentru ca aici, pe acest teren viran, numit Romania, in mintea lui, nu exista decat oameni pdgdni, niste canibali §i el ar fi un fel de al doilea Pavel din Tars, care ne aduce. . .lumina din lad.

Domnul Cruceru e un domn bine, la prima tinere^e, un vorbitor de limbi straine §i de dialecte romane§ti, un familist, un profesor §i un pastor baptist iubit de catre oameni, un om care se voteaza singur pe blogul sau principal §i mai are inca 5-6 bloguri paralele si care, numai intr-unul singur, i§i spune numele real, e un om care §ofeaza mult, care evanghelizeazd cu patos, caruia ii place chitara §i muzica clasica, care are repulsie la nouta^i amorale din punctul sau de vedere §i nu numai al sau... care vorbe§te cu fra^ii lui pe blog, care raspunde la scrisori §i face infelegeri cu multi...este, in toate acestea, intr-un cuvant: un om excelent, un om admirabil.

Aceste lucruri §i alte zeci de lucruri se pot spune despre domnul Cruceru §i nu am epuiza evocarea sa.

Sa se retina: scriem la un tag numit Evocaril

Cei care sunt de partea dumnealui vor putea aduce, pe drept cuvant, tot feluri de motive obiective, prin care sa arate verticalitatea, creativitatea §i sportivitatea acestui om.

49 A se vedea detalii aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/DDTV, despre postul de televiziune romanesc, unde domnul Foruna a avut, intr-o perioada, deloc scurta, timpi saptamanali de antena, unde se manifesta, in mod agresiv, la modul explicit, impotriva Bisericii Ortodoxe Romane.

44

Insa masca simpativita^ii sale mu§ca din ve§mantul eel dumnezeiesc al Bisericii lui Hristos, pentru ca el lucreaza, in mod sistematic, sus^inut fmanciar din afara §i dinauntru, la racolarea cat mai multor oameni din Biserica Ortodoxa Romana.

Acest om, privit din punctul de vedere al credintei sale, este un pericol. ..eclesial.

Pe Arie51, Sfhnii Paring participant la Sinodul I Ecumenic il numeau unealta a Satanei sau chiar diavolul cu fafa umana §i asta numai pentru faptul ca spunea, in principal, ca Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu ci prima create a Tatalui.

Ce ar fi putut sa spuna ace§tia despre admirabilii no§tri eretici de azi? Cu cine i-ar mai fi comparat, daca Arie, copil pe langa ei, era comparat cu. . .Satana, cu Lucifer cazut din cer?

Deci domnul Cruceru, ca sa incheiem prima acolada, este un om cu multe calita^i dar folosite prost, foarte prost pentru el, adica impotriva Bisericii lui Hristos §i a Preacuratei Treimi.

Domnul Fortuna, de a carui via^a nu m-am interesat prea mult, ci am urmarit, cu multa aten^ie, doar diserta^iile sale lungi, fascinante in multe locuri, dar de o virulen^a ce nu sperie deloc CNA-ul53, este un inginer trecut de a doua tinere^e, cu fa^a mereu ro§ie, aproape mereu, din cauza enervarii §i a altei boli, care a luptat la revolu^ia de la Timi§oara §i a fost eel care a scris prima declarable democratica a grupului de revolutionari timi§oreni, dupa mama de etnie germana, dar cu o curioasa iubire fa^a de civismul romdnesc, inal^at la rang de dogma in organiza^ia sa, un exorcizator energetic al poporului roman, un cdldtor in astralitatea lumilor, a sferelor §i a dumnezeilor sai multipli §i un revelator apocaliptic, care ne preconizeaza un sfar§it mult prea apropiat al lumii, in nici. . . 10 ani.

Potrivit propriilor sale declara^ii i§i sponsorizeaza de unul singur emisiunea de la DDTV, se crede un desteptdtor de constiinfe, considera ca Biserica Ortodoxa este una dintre cele mai marifalsificari si manipuldri ale omenirii, ca Eminescu este intruparea unui dumnezeu planetar sau ca e dumnezeul romdnilor, ca societatea se imparte conform unei stratificari evolutionisto-spiritualiste, in care apar inven^ii antropologice numite: serpilieni, vulturieni §i gorilieni, vorbe§te despre tot felul de dumnezei, avataruri, reintrupari, pentru care nu aduce nicio

50 Modul prin care incearca sa se faca simpatic, placut altora, pentru a-i duce pe oameni la erezia baptista.

51 Primul eretic condamnat de vreun Sinod Ecumenic. Aici pentru detalii: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29.

52 Mai multe detalii aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. Adica Consiliul National al Audiovizualului: http://www.cna.ro/.

45

proba, nu vorbe§te mai niciodata despre sursele sale de inspira^ie sau despre cum vede, cum i se descopera asemenea fabula^ii, nu vorbe§te despre scopurile reale ale organiza^iei sale, ca §i domnul Cruceru, considera monahismul ortodox o fuga tdmpitd de lume, o impotenfd civica, e anti-mason declarat [asta nu e de rau, ci de bine!], se crede patriot §i este, in felul sau, face naveta saptamanal / zilnic dintr-un oras. transilvan pana la Bucure§ti pentru aceasta emisiune §i ne aten^ioneaza asupra cataclismelor, de loc imbucuratoare, care vor veni peste Romania.

Noi inregistram emisiunile sale [pe una, incendiara rau de tot, am pus-o §i pe blog la un moment dat, in Vodpod-vX5A nostra], ne minunam zilnic de noile debita^ii ale dumnealui §i, daca nu e in timpul unei perora^ii antieclesiale, facute cu mult sange, e un vorbitor fascinant, de nota 10.

Pe ambii mon§tri i-am auzit vorbind, cantand, perorand, predicand.

Domnul Cruceru are voce §i degete bune de chitarist, e vocal, e §fichiuitor cand predica, se da de martir, de bolnav [el este bolnav, il credem], e ar^agos, e penibil de multe ori, e candid, e copilaros, e fricos, se amuza, ii plac amuzamentele, ii plac tachinarile, ii place sa il lauzi, ii place sa il vizitezi §i se autoinvita ca sa te viziteze, e badaran, intra cu for^a la tine in parohie, se folose§te de pile, de relatii, de telefoane §i intra in via^a ta, in cimitiral tau, in oamenii tai ca vulpea in pasari sau ca ursul la zmeura.

Domnul Cruceru este atent la detalii §i se repliaza, are trapa de §oc, folose§te mai multe nickname-uri §i te ia prin invaluire, cand vede ca 1-ai atins rau vrea sa o la§i mai moale §i sa nu ii mai zici de rau, vrea sa il lasj sa i§i faca de cap in lini§te [a§a e inva^at: ca totul sa se faca pe mute§te!], e afectat, vrea sa fie considerat intelectual, se crede un bun teolog dar neaga asta de vazul lumii, vrea discu^ii teologice sau amicale in care tu sa la§i de la tine §i sa pui semnul egal intre erezie §i Ortodoxie, nu vorbe§te online despre credin^a baptista, se teme sa fie ridiculizat, ia in deradere tot ce se poate de la ortodoc§i, ne viziteaza atent, zilnic blogul [ii mul^umim §i pe aceasta cale], de la primele ore ale dimine^ii, §tie ca s-a facut de ras de multe ori in fa^a colegilor sai, mul^i rad de el pentru presta^ia proasta pe care o are pe blog, s-a lasat de cursul de limba greaca, cand a vazut ca nu vine nimeni sa il citeasca, §tie ca e citit §i e comentat numai de ai lui §i cand vine vreun ortodox jubileaza. . .

54 Un canal video, initial audio-video.

46

Of, nu se mai termina toata aceasta insirare de accente personale!...

Adica, domnul Cruceru, ca si domnul Fortuna, sunt simpatici, sunt oameni cu umor, cu verva, cu multe trairi, cuvintele ies din ei cu \intSL precisa, stiu sa priveasca si sa priveasca inspaimantator, nu se tern de consecin^e uneori, sunt fanatici, sunt acizi, sunt spectaculos de monstruosi...sunt niste oameni care stiu sa denigreze profesionist, care se tin de acest lucru, care se cheltuie metodic in acest sens, care fac drumuri de zeci de kilometri pentru nebunia de a lupta cu Biserica Ortodoxa, care se fac si drac si inger de vreo zece mii de ori intr-o ora...si ambii au afec^iuni la inima.

Nu te uita niciunul, nu te iarta, nu te lasa in pace si nici nu au de gand sa se linisteasca vreodata. Numai moartea, cum spun Sfin^ii Paring ai Bisericii, e hotarul care opreste inmul^irea rauta^ii si a apostaziei progresive a omului, salbaticirea si demonizarea sa graduala.

§i ar mai fi un taram al salvarii, care opreste destructurarea interioara: pocain^a si convertirea la dreapta credin^a.

Insa cei doi monstri simpatici (pentru ca l\\ plac unele accente umane ale lor, daca tot ii privesti tot timpul) nu au timp de pierdut, pentru ca sunt capta^i de pestele de aur al fanatismului lor si fug dupa el si dupa fata morgana a iluziei prin toate sferele astrale, dau mana cu dumnezei inchipuiti si vad tot ceea ce Lucifer ii pune la televizorul imagina^iei lui sa vada [ca domnul Fortuna] sau prin toate cotloanele acestui teren viran, nelocuit decat de cimpanzei si oligofreni, dar si de talibani [ca asa ne vede domnul Cruceru] numit Romania.

Se mai pot spune prea multe despre cei doi, care sunt capii mei de afis, ai mei, personal, pe cei pe care fac, in aceste zile, investiga^ii psihologice, mediate de online-ul WordPressului sau de ecranul televizorului, dar cred ca am spus esen^ialul.

Sunt oameni care fac rau Bisericii Ortodoxe in mod sistematic, autofinan^andu-se si fiind finan^i, si carc.zburda mult prea nestingherrfi pe imasurile pe unde s-a scris Miorifa in limba romana si apoi s-a tradus in engleza55.

Ce le-as putea dori?! Dumnealor ar dori sa le doresc : spor la lucru in continuare si faceii cat de mult rau putefi Bisericii Ortodoxel

55 Aluzie la un articol al sau, in care isi bate joe de caracterul romanilor, de profunzimile lor (lucru care s-a repetat) prin prisma unei balade efigie ca Miorita, interpretata tendentios.

47

Insa noi folosim, pentru ambii, rugaciunea de aici §i altele mai multe, de venire in fire §i pentru pocain^a lor §i, se pare, ca rugaciunile ortodoc§ilor conteaza pentru domnul Cruceru:

Comment on welcome back, fibrilatii! by patratosu

By patratosu

uite Tnca o posibila explicate pentru fibrilatia de azi dimineata: cineva "rna scrie pe toad" http://bb3alesd,wordpress,com/motive-de-ruqaciune/#comment-50

Insa, daca dumnealui suporta cu greu rugaciunile ortodoxe , se vindeca tot... ortodox, pentru ca practica

en

rugaciunea lui Iisus , care il salveaza de la spital §i de la...moarte.

In ceea ce il prive§te pe domnul Fortuna, dansul ne exorcizeaza pe noi §i nu noi pe el, §i pe acest exorcizator online nu il vede nici gandul §i nici pamantul, nu il reclama nimeni, nimeni nu spune ca merge cu lucruri perimate, de ev mediu timpuriu [debitarile sale sunt de ev gnostic, dar asta e alta poveste], dar, poate...ca or sa ajunga, §i la dumnealui, efectele frumoase ale rugaciunilor Bisericii lui Hristos.

Sa ne auzim de bine!

56 A insinuat ca noi 1-am imbolnavit de inima prin rugaciunile noastre.

57 Acest lucru a spus intr-un articol, ca a facut...cand a avut probleme cardiace, repet: din cauza rugaciunilor noastre.

48

Despre Teologul eel mare al Bisericii, despre Fericitul Pdrinte Dumitru Stdniloae la prezent

58

Cand ajungem la Sf. Manastire Cernica ", impreuna cu doamna preoteasa, avem doua locuri unde ne odihnim: la mormantul Fericitului Dumitru Staniloae, Parintele nostru si al Binecuvantatei sale so^ii, Maria si apoi pe bancile, cele doua, din fa^a Bisericii din cimitir si undeva in padure, in padurea din fa^a por^ii Manastirii, intr-un loc unde stam cateva clipe, cu fa^a in sus, pe iarba, privind cerul.

De la cimitir si pana in padure e ca si cand ai trece de la linistea amintirii la moarte si la rugaciunea in fa^a Sfm^ilor Cernicai, la isihia din padure, la isihia in mijlocul gazelor si al mirosului puternic de pamant, iarba si copac verde.

Uitasem cu totul ca astazi e ziua sa de pomenire, si colegii59 de la Razboi intru Cuvdnt mi-au amintit acest lucru, prin articolele lor dedicate Teologului prin excelenfa al romanilor ortodocsi.

Nu 1-am vazut niciodata, pe viu, pe Fericitul Dumitru dar citirea inimii si a car^ilor sale, legatura cu el prin rugaciune, m-a facut ca, in via^a mea si a familiei mele, el sa fie nu doar Parintele Dumitru Staniloae ci Fericitul nostru Parinte Dumitru Staniloae, impreuna cu Binecuvdntata sa prezbiterd Maria.

Articol scris pe data de 5 octombrie 2007. Aici, pentru detalii despre Sfanta Manastire Cernica: http ://www. manastirea-cernica.ro/.

59 Ne-a placut sa avem intotdeauna bun simt...si am numit colegi, ca si in acest caz, pe unii care pareau ca fac un serviciu Ortodoxiei ca si noi.

Numai ca ei au ramas anonimii cu interese extremiste, despre care nu stim nimic de 3 ani de zile, care atrag pe altii ca ei...si nimeni nu pune semnul de intrebare in dreptul lor. Ceea ce inseamna ca sunt cunoscuti de catre altii, ca ori sunt monahi ori crestini mireni, care au o sustinere suspecta, insa in limite pietiste.

49

Adica in rugaciunile noastre ii pomenim ca pe ni§te Sfinji, din cauza multiplelor lucruri pe care ni le-au lucrat dumnezeie§te in via^a noastra.

Nu cred ca am vorbit cuiva, pana acum, despre aceste lucruri sau poate am uitat.

Insa Fericitul Dumitru a fost acela, prin ale carui rugaciuni, m-a facut sa am aplecare pentru traduceri §i pentru limbi straine.

Intr-o zi m-am pomenit rugandu-ma lui §i am trait o mare deschidere a min^ii, care m-a facut sa simt ca pot sa citesc addncurile unui text, nu doar sensul cuvintelor.

Acest lucru a fost cople§itor pentru mine, pentru ca nici nu imi dorisem acest lucru §i nici nu credeam ca trebuie sa il fac.

Insa, a§a cum multe s-au intamplat in via^a mea impotriva voin^ei mele, fara sa le doresc §i acesta a venit pe nepusa masa. Insa, pentru ca pe fiecare zi am vazut ca lucrurile nu sunt de gluma, ci acest har chiar se lucreaza intru mine, a inceput sa ma inspaimante cople§itoarea sarcina pe care o am in fata.

Dar primul om, care mi-a atras aten^ia asupra posteritafii reale a marelui nostra Teolog, a fost un Parinte, pe atunci Ierodiacon, care mi-a spus, ca anumi^i monahi ai Cernicai §i anumi^i credincio§i, vad in unele momente Ingeri, care ii strajuiesc mormantul.

Acest lucru mi-a intrat la inima din primul moment, nu mi s-a parat deloc nefiresc, ^inand cont de imensa sa luciditate sfanta §i adancime de cuget, pe care o emana toate car^ile §i studiile sale teologice.

De§i nu ma bucura faptul ca am spus ce am spus despre cum am inceput sa am apeten^a pentru limbile straine, trebuia sa evoc cumva prezen^a sa in via^a noastra. Insa, cand am inceput sa vad in el pe Sfdntul Bisericii, lucrurile au luat o turnura spectaculoasa, inmultindu-se certitudinile sfin^eniei sale in via^a noastra.

De§i, la prima vedere, inlan^uirea unor momente discrete, diferite ca timp, nu ar avea, poate, legatura interioara pentru unii, pentru noi, acest puzzle de intamplari rasfirate a creat o cinstire, pe care nu a for^at-o nimeni, ci a crescut, de la sine, din haral lui Dumnezeu.

Am intalnit apoi al^i oameni, care 1-au cunoscut direct, care 1-au audiat, care i-au fost prieteni sau ucenici. Cei care nu 1-au stimat mi-au dat multe alternative, ca sa ma indoiesc de sfm^enia lui.

Cei care 1-au iubit, pentru ca 1-au in^eles §i au crescut din mare^ia lui, mi-au dat atatea motive sa cred in sfm^enia lui, incat

50

numaral celor care imi spun ca nu este Sfdnt nu ajung sa schimbe certitudinea din inima mea.

Acum, eel mai greu de explicat, este prezenfa lui cu noi, in casa noastra, in calatoriile noastre, cand slujim sau predicam, ca §i prezen^a altor Sfin^i, care ne sunt atat de prieteni fiin^ei noastre, incat cei de langa noi, din familie sau rude ni se par prea departe in comparatie cu ei.

Cineva care crede in stafii, varcolaci, spirite...ar crede ca ne intretinem cu el sau cu ei, cu Sfm^ii, ca §i cu ni§te spectre, care ar umbla prin jurul nostra ca fulgii de nea sau ca puful de papadie.

Arfii, care nu cred in Sfin^i, ar putea sa creada ca imi inchipui ca ei sunt cu noi, ca am ni§te pareri, ca fabulez despre ni§te lumi, care nu exista §i ca imi place sa traiesc in naluciri. Nu i-as. putea convinge pe niciun dintre ei ca spun sau nu spun adevaral.

Insa, a§a cum nu pot sa spun: Alo, bdiatu, acesta e harul, e ceea ce ne sfinfeste pe noil, tot la fel nu pot sa spun cum simt prezen^a lor langa mine, de§i nu ii vad sau cum sunt ei cu mine, de§i eu sunt un foarte mare pacatos pe langa slava §i mare^ia lor. Ceea ce scriu eu acum pare un non sens §i poate ca este un non sens pentra mul^i.

Insa, ceea ce este de nein^eles pentra unii, pentra mine e o certitudine care ma ajuta, care ma umple de har, care ma umple de bucurie, care ma face sa vad transparent, sa vad prin lucruri §i, mai ales, sa-mi vad pacatele mele, distan^a enorma intre mintea mea plina de patimi §i de in§elari multiple §i...cura^ia sfm^eniei lor.

Demersul meu evocator este unul periculos, pentra ca ce poate in^elege unul §i se poate intari din ce am spus eu, pentra altul este o sminteala enorma §i pericol de cadere.

Insa, de fiecare data, adevaral experien^ei este paradoxal §i experien^a ca atare nu are termeni de comparatie intr-o logica umana, care nu a luat contact direct cu realita^i de acest fel.

Insa, pentra mine ca om, care ma inrfiez in Teologie mereu §i ca preot, ca familist §i ca teolog, ca roman §i ca om al Bisericii, prezen^a sa in istoria si via^a noastra, a Dumnezeiescului Dumitra este o continua invita^ie la a depozita in tine cat mai mult, cat mai multe, pentra o sinteza personalizata.

Carole sale sunt sinteze ale sintezelor personale. Predicile sale sunt elaborari una cu via^a lui. Comprimarea in sine a unei istorii, unde el a fost mai mare cu trei capete decat istoria in care

51

a trait, asta inseamna §i mdrefie dar §i o neclintire, o vdnjoasd neclintire din via^a teologica a Ortodoxiei.

Privind in urma, mi se pare incredibila via^a sa istorica, asumarea sa teologica, asumarea neamului din care face parte, echilibrul sau suprauman de multe ori, candoarea cuvintelor sale, preluarile teologice surprinzatoare, adancirile sale patristice monumentale, suferin^ele sale nein^elese, grijile sale sfinte ca sa ne dea o exprimare teologica apriata, corecta, de secol XX, unde?, intr-o cenzura iritanta mereu §i debusolanta pentru murfi.

Sa aduci Filocalia intr-o limba moderna, cu multe fragility, sa faci studii de Teologie Dogmaticd de o fine^e §i o exactitate dogmatica inspaimantatoare, atunci cand cuge^i la ea, sa te intimizezi cu Sfin^ii pe care ii traduci, pana cand traie§ti ca §i ei, sa predici, sa predai, sa sluje§ti, sa educi, sa faci ucenici cu grija §i raspunderea pe care el a facut-o inseamna sa fii incredibilul acela pentru oameni, unul dintre aceia de care lumea nu este vrednica.

Pentru mine, personal, Fericitul Dumitru, Parintele nostra, face parte din stirpea de oameni prea rari ai Bisericii, din neamul colo§ilor lui Dumnezeu, la care trebuie sa te raportezi cu reveren^a maxima.

A face Teologie dupa el, fara sa \\\ cont de el §i fara sa continui munca lui de straluminare a sensurilor teologice ale credin^ei ortodoxe inseamna sa lupti impotriva voii lui Dumnezeu, Care a lucrat, intr-un mod perplexant, in acest om dumnezeiesc.

El, la timpul prezent, este omul, unul dintre oamenii, care ma fac sa gandesc cu seriozitate maxima la ceea ce inseamna afi Teolog §i Preot, §i in^eleg, pe fiecare zi, ca aceste lucrari sunt inmarmuritoare, cand incerci sa le atingi.

Daca vrei sa te joci de-a teologia §i preofia, o po^i face, pentru ca nu §tii cu ce te joci. Dar daca Dumnezeu l\\ picura un gram de frica de Dumnezeu §i de con§tiin^a, nu mai ai chef de mandrie cata ve§nicie ai in fa^a.

Lucurile serioase, lucrurile facute cu Dumnezeu §i cu oamenii care sunt in Dumnezeu, in Acel Dumnezeu, Care te cutemura prin mare^ia slavei §i a iubirii Sale sunt lucrari §i oameni cu care nu trebuie sa te joci, pe care nu trebuie sa ii contrazici nici in vis.

Cinstirea data Sfin^ilor trebuie in^eleasa nu doar in sensul ca te inchini lor §i le ceri ajutoral sau ai doua Icoane in casa cu chipul lor. Nu!

52

E ceva mult mai mult sa cinste§ti pe cineva, pe un Sfant. Cinstirea adusa Sfm^ilor este aceasta cutremurare plina de dragoste in fa^a mare^iei vie^ii lor istorice dar, mai ales, a sim^irii slavei pe care o au ei acum, in cer, stand in fa^a lui Dumnezeu.

In via^a unui Sfant, imi amintesc acum, sta scris ca acesta a avut vedenia unui Drept al Vechiului Tetament, ca a vazut, din voia lui Dumnezeu, in slava lui Dumnezeu, pe unui dintre Drep^ii Vechiului Testament, pe unui dintre Sfin^ii de care Scriptura spune doar cateva cuvinte, de cineva de pana in Sfantul Noe mi se pare.

§i cand 1-a vazut Sfantul in via^a pe Sfantul Vechiului Testament a crezut ca a venit tot cerul sau soarele la el §i a sim^it ca nu poate sa faca fa^a mare^iei a ceea ce vedea §i credea ca o sa moara de atata bucurie.

Lisa Sfantul din Vechiul Testament i-a vorbit Sfantului inca in via^a §i i-a spus ca nu e Domnul, ci e Sfantul cutare §i ca nu trebuie sa se teama, pentru ca a§a da Dumnezeu slava Sa acelora, care II iubesc pe El §i fac voia Lui.

Concluzia: daca un Sfant a vazut, in vedenie, pe un al Sfant si a crezut ca vede tot cerul deopotrivd, ce se va intampla atunci, cand va veni Domnul in slava Sa, impreuna cu to^i Sfin^ii §i Ingerii Sai sau ce vad Sfin^ii in extazele lor, din ve§nicia Impara^iei lui Dumnezeu, inca fiind ei in trup?

E inspaimantator de frumos! E cople§itor cu totul! Posteritatea actuala a Fericitului Dumitru, pentru mine, personal, e frumoasa la culme! El e mai viu decat oricand, e mai aproape ca niciodata §i este mai dulce inimii noastre mai presus decat oricat de multe cuvinte sau necuvinte am spune.

Astazi am ales sa spun cuvinte .. .Futeam sa spun §i necuvinte, dar, cu siguran^a, ca tacerea mea nu v-ar fi spus detaliile pe care vi le-am spus.

Iar daca vi le-am spus nu trebuie sa ma idealiza^i sau nu am vrut sa va §ochez. Ci vi le-am spus ca sa indrazni^i in credin^a §i dragostea dv. fa^a de Domnul, de Maica lui Dumnezeu, de Sfin^ii sj de Ingeri Sai, pentru ca Dumnezeu si Sfintii Lui sa va vorbeasca in inima §i in via^a dv. !

Tocmai pentru ca va re^ine^i dragostea, cuvintele de dragoste fa^a de Dumnezeu §i de Sfin^i, rela^ia dv. cu Dumnezeu §i cu Sfm^ii este una oficioasd.

Daca va lasa^i dragostea sa vorbeasca sau sa cante, daca va lasa^i inima sa spuna adevarul din con§tiin^a dv., atunci inima dv. va fi un paradis, unde va ve^i intre^ine cu Sfintii §i cu Ingerii lui

53

Dumnezeu §i unde Imparatului cerului §i al pamantului Ii place sa priveasca §i sa locuiasca.

54

Despre Dali, care m-a invatat ca Dali e numai unul

Ca pictor §i ca om60, ca om al atentiei, in adolescents mea am invatat din cutezant.a lui, din franche^ea lui, din egolatria lui, din excesele lui de tot felul, din ostilitatile lui multiple cu Dumnezeu §i cu Biserica Catolica.

Salvador61 a fost, intr-un anume moment al viejii mele, o respirafie personala. M-am comportat §i am gandit ca el, cu orgoliul lui, cu demonismul lui. . .cu vulnerabilitatea lui.

Acum, dincolo de cariera mea literaro-artistica de scurta durata, franta cu totul de darul pocaint.ei lui Dumnezeu, Dali mi se pare un om, pe care il iubesc mult...dar cu care sunt ireconciliabil.

Raportarea mea la el, ca §i la Shakespeare62, la Byron63, la Hafiz64, la Picasso65, la Beethoven66... oameni cu care traiam in sculare §i in culcare acum vreo 10 ani, cu care ma desfatam, umbland de la comedie la drama, de la absurd la tragedie, de la vodevil la simfonie, de la gazel la haiku. ,.eo raportare ca la ni§te umbre din trecut, la ni§te siluete din trecut, care imi sunt dragi, pentru ca le cunosc §i adancul de bine din ei, dar cu care nu mai pot sa am atingeri suflete§ti adanci.

Insa, cateodata, ca in aceasta seara...ma apuca melancolia de ei, de vechii mei prieteni.

60 Articol scris pe data de 18 octombrie 2007.

61 Mai multe detalii despre sine aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.

62 William Shakespeare: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare.

63 George Gordon Byron: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron.

64 Sau Hafez: http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez.

65 Pablo Diego Jose Francisco de Paula Juan Nepomuceno Maria de los Remedios Cipriano de la Santisima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruiz y Picasso Lopez: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.

66 Ludwig van Beethoven: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.

55

Tablourile lui Dali de sub aceste randuri sunt, pentru mine, un fel de plans, ca nu pot impartasi cu el, cu ei, cu toji acesti oameni extraordinari...si bucuria pocain^ei mele si bucuria harului lui Dumnezeu din inima mea.

Exista iubiri ireconciliabile pentru ca exista oameni care aleg diferit.

56

57

58

59

Pentru o viziune totalizatoare asupra vie^ii §i a operei lui Salvador Dali intra^i aid.

60

La iesirea lapensie a blogului...„La Patratosu"

La multi ani, pensionarule!67

Motto:

„Nu va pot spune ce satisfacjie am avut

(pacatoasa, dar pdcatul mdrturisit

e pe jumatate iertat, nu?)

cind am trecut vijelios pe linga (la vremea aceea)

cele 57.000 de accesari ale lui Bastrix

§i 1-am lasat in urma cu ochii in lacrimi,

mirindu-se de bapti§tii cu multe emoticoane".

Pastorul baptist Marius D. Cruceru, 19 oct. 2007, cand s-a pensionat ca blogger.

De§i evocarile se fac post-mortem, e bine sa incepi de pe acum, sa incepi... cu pensionarea. Cand omul se pensioneaza trebuie sa ii dai un baston, o palarie, o bucata de ciocolata, un pieptene, un emoticon. . .

Insa, sa nu divagam! Avem lucruri serioase de discutat, §i comunitatea online e cu ochii pe. . .ceas.

Bai, fratele meu de culoare albastra, n-am vazut articol mai orgolios decat eel de astazi, al fratelui Cruceru, de cand mama m-a facut!

L-am citit cu vocea tare, 1-am recitat, ne-am ras pe noi din rasputeri. . .poate o sa §i-l inramez, cine §tie?, §i cand vine unul pe la mine sau altul, ii spun: Prive§te aid, batrdne! Dacd vrei sa stii cum aratd cele 8 pdcate capitale, amestecate cu altele o mie, ia de cites te, frate, studiazd!

Insa, pardon, aici avem de-a face cu o evocare, nu cu o sezdtoare.

Motto-ul emisiunii curente, eel din dreapta-sus, are nevoie de o punere in pagina corecta. Sa privim indicatorul de normalitate al confratelui nostru, adica produc^a sa dupa un an

67 Articolul de fata a fost scris pe data de 19 octombrie 2009, ca o reactie fireasca la nesimtirea cu care ne-a indispus, pentru o perioada, pastorul Marius Cruceru si prietenii sai.

61

de blogging, pe blogul sau principal, pentru ca mai are 5-6 in dotare [atat §tim noL.deocamdata]:

October 2007 (53)

September 2007 (80)

August 2007 (89)

July 2007 (88)

June 2007 (46)

May 2007 (46)

April 2007 (32)

March 2007 (31)

February 2007 (5)

January 2007(1)

November 2006(1)

October 2006(1)

Toate adunate sunt 473 de postari.

Atat a putut omul, atat a facut. Dar dansul spune: „Sute de pagini, zeci de mii de cuvinte, mii de comentarii, dar a meritat. Din plin".

Daca dansul are 473 postari §i are sute de pagini §i zeci de mii de cuvinte, noi, la postarile noastre kilometrice, care au ajuns acum, doar la 1169, fara paginile auxiliare, din dreapta sus, care nu intra in calcul §i in afara de scrierile de pe celelalte bloguri ale noastre, noi ar trebui sa fim de vreo 10 ori mai mdndri decat dumnealui. Dar mandria e caracterul dracului. . . .§i nu ne place sa ne complacent cu el.

Deci, felicitari, domnule Cruceru! Nota 10 la scris §i la numarul de pagini. Sunte^i §i ve^i ramane eel mai bun dintre pastorii bapti§ti de pe WordPress, o adevarata mirare a mea, o adevarata semilund ivita dintre norii Oradei spre. . .Bucure§ti.

Insa, gura mandrului...adevarul graie§te. De ce graie§te adevarul? Pentru ca a§a a vrut gura dumnealui: sa mai zica §i adevarul!

Cand dansul s-a panicat de prezen^a noastra, numai a noastra, s-a intamplat pe la inceputul anului, prin lunile aprilie- mai 2007.

Blogul sau a aparut pe 1 9 octombrie 2006 §i a scris o mica zgaiba acolo. In luna noiembrie la fel: o alta mica postare.

Noi am aparut pe 6 decembrie 2006, cu vreo cateva zeci de postari odata §i 4 pagini paralele iar dansul nu a scris nimic in decembrie 2006. In ianuarie 2007 a scris doar o postare.

62

Daca doriti sa vedeti cate articole am scris noi in lunile ianuarie-februarie 2007, va stani la dispozitie cu lunile pe blog68.

In februarie 2007 a scris 5 postari. Incepe sa ne vada. §i vine si fatidica zi de 15 februarie 2007, cand domnul Cruceru vine la noi pe blog, pe amdrdtul nostru blog de ortodocsi si ne face primele doua comentarii, dar nu oriunde, ci la Cursul nostru online de Teologie Mis tied Ortodoxd:

1

patratosu |marius. cruceru@gmail.com patratosu.wordpress.com | IP: 86.120.60.222

Imi permiteti o sugestie? Scoateti trimiterea la site-ul de fotografie! Nu puteti controla ce apare acolo...si unele fotografii nu se potrivesc pe acelasi site cu „imagini cuvioase". Acelasi MC69.

Feb 15, 11:29 PM: Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

patratosu | marius.cruceru@gmail.com | patratosu.wordpress.com IP: 86.120.60.222

Stimate domnule Dorin, va felicit pentru acest curs si pentru intregul site. Este nevoie de acest fel de initiative si in cadrul cultului dumneavoastra si in eel din care eu fac parte.

Sa auzim de bine si Doamne ajuta!

Feb 15, 11:28 PM: Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

Istoria consemneaza aceasta intdlnire de gradul 4 cu mare emofie. Nu stiam cine este, ce vrea si de ce...ne aten^ioneaza asupra unor lucruri.

Sau de ce constata doar unele lucruri. Ne informam rapid. . . si. . .ii raspundem domnului profesor Marius Cruceru:

bastrix \ dorinfather@yahoo.com bastrix.wordpress.com IP: 86.121.32.243

In ianuarie 2007: 125 si in februarie 2007: 107 articole. Pledoaria principals a acestui articol e aceea ca pastorul Marius David Cruceru a inceput sa scrie pe WordPress numai din cauza invidiei pe care i-a starnit-o prezenta noastra la nivel online.

69 Comentariile au fost facute, din ambele parti, fara diacritice...si Cruceru se semneaza acelasi MC, desi nu avusesem niciodata relatii pana atunci. Aveam sa cunosc atat mitomania cat si orgoliul sau ranit in scurt timp.

63

Domnule profesor,

ne bucura elogiul dv. si pasul pe care 1-ati facut, acela de a trece din umbra cititului la comentariul la vedere.

Tocmai de aceea, pentru acest gest, sunteti in blogroll-ul nostru de astazi, atitudine de care nu ne bucuram din partea dv. sau din partea asociatiei70 Agora Christi, desi noi, ca preot ortodox, stim sa elogiem munca unor frati neoprotestanti sau evanghelici, cum va denumiti de ceva timp in discutiile private sau colocviale.

Cred ca asta face diferenta.

Daca avem noblete si stim cine suntem nu ne temem sa vorbim si sa apreciem pe cei cu vederi deosebite. Ci dimpotriva, ca profesor de Patristicd, dv. stiti ca Parintii Bisericii celei una nu numai ca aveau noblete ci simteau realitatea iconomiei lui Dumnezeu cu omul ca pe unflux continuu al vietii lor.

In ceea ce priveste imaginile de la Flickr ele sunt paradigma a ceea ce este lumea si a ceea ce este omul in afara Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe.

Oamenii transfigurati ai Bisericii intra in categoria: Imagini sfinte si cuvioase.

Intre omul gol de har si omul plin de har se face diferenta, se simte diferenta.

Pe mine nu ma doare diferenta, daca pot sa o disting. Nu ma streseaza marturia dv. personala despre credinta pe care o impartasiti71.

Insa se dovedeste ca nu aveti transparent! prea mare atata timp cat numele dv. sau cultul din care faceti parte nu are o evident! izbitoare pe blog, adica lipsesc cu desdvdrsire.

Asta dovedeste ca inca sunteti tributarul/-ii cameleonismului religios, pastrat din fostul regim72, fapt pentru care, intre adeptii dv. sunteti Biserica lui Dumnezeu iar, in afara , sunteti neidentificabili confesional .

Ma rog, astea sunt problemele dv. Noi asteptam intrarea in Sfantul si Marele Post si umplere cat mai multa de pocainta si har.

Va dorim si dumneavoasta pocainta si bucurie.

Pr. Drd. Dorin Octavian Piciorus

Feb 16, 11:37 AM: Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

70 Care nu a existat niciodata in mod real.

71 Nu ma streseaza, cu alte cuvinte, credinta dv., domnule pastor Cruceru, care nu stiti sa fiti nici macar elegant daramite crestin, in asa fel incat, sa vin peste comunitatea dv. cu evanghelizarea, cum va strezeaza pe dv. Ortodoxia mea, de nu mai stiti cum sa ne furati credinciosii.

72 Din modul cum va fofilati printre ortodocsi in timpul regimului comunist, pentru a-i momi sa mearga la casele dv. de rugaciune.

73 In societate sau cand stati de vorba cu crestinii ortodocsi.

74 Mai pe inteles: va ascundeti confesiunea, nu spuneti ca sunteti baptisti, nu spuneti in mod explicit in ceea ce credeti, dar aveti un discurs nihilist si calomniator la adresa Bisericii Ortodoxe. La fel fac si celelalte secte si grupari religioase din Romania.

64

Adica: cu actele la vedere.

Domnul profesor reintra in penumbra. In martie se apuca de treaba: 31 de postari. In aprilie scrie: 32.

Eforturile sale sunt grele sau face eforturi. Cand nu cam scrii si scrii o pagina, \\ se pare ca ai scris o carte. Prapad de greu!

In luna mai reapare pe blogul nostra cu un mesaj trasnet:

patratosu | marius.cruceru@gmail.com | patratosu.wordpress.com | IP: 86.120.60.236

da! W75

May 25, 9:49 PM: M-am gandit sa protestez "altfel": paste-ist

Eeh, nu e tare?! E beton. . .

Cred ca prin mai-iunie 2007 [la oboseala mea de acum, e normal sa nu mai imi aduc aminte exact] a inceput atacul la cele 57 de mii de accesari76 ale noastre, corecte, muncite, netracate77.

Daca o singura saptamana, re^ine^i, dam drumul la scripturile de auto-votare ale blogului, de care am facut rost, avem. . .o sutd de mii de accesari intr-o saptamana.

Insa acest lucra nu se va intampla. Urmarrfi-ne zilnic. . .si o sa va da^i seama de acest lucra: nu vor fi niciodata salturi spectaculoase in monitoral nostra de accesari!

Adica domnul Craceru are peste 200 de mii de accesari acum, fasonate cu grijd, adica trucate... cu mii de ajutoare interne si externe, trase de par.

Ce s-ar intampla daca peste o saptamana am avea... 100.000 de vizite odata? Nu?!!...Am parea mai de§tepii decat suntem? Am scrie mai mult? Daca ar comenta in nestire o trupa de ciraci de-ai nostri, niste vai de mama lor de comentarii, mi- ar face articolele mai. . .de§teptel Nu prea cred.

La ca^iva dintre ucenicii si prietenii mei le-am interzis sa scrie comentarii pe blogul meu [imi scriu in mod privat] si sa ma ajute cu clicareala. . .

Asta cand a inceput sa-i enerveze campania de auto-voting a domnului Craceru. Detest la culme sa ma auto-mint, sa ma auto-insel cu becule^e, cu sclipici, cu descantecc.care astupa urechea constinrfei.

75 Un emoticon...pentru ca tot nu imi plac.

76 Adica intrari directe pe blogul nostru principal.

77 Adica neajutati de coechipierii clickari, cum e ajutat pastorul Cruceru: prieteni, studenti, f ami lie.

78 Cirac = discipol, elev, protejat, ucenic.

65

Sa urmarim scorul, totu§i!

Odata cu luna iulie-august 2007 (era §i domnul Doru Pope in circuit, care atinsese cote delirante tot la fel dQ...straniu) a inceput marele orgoliu al pastorului baptist §i al colegilor §i ucenicilor sai...de a face din La Patrafosu eel mai bun, eel mai viril, eel mai incendiar, eel mai suprem blog.

Iarasj nu mai §tiu luna...insa s-a intrat in auto- voting inspaimantator. Articolele sale erau tot la fel de mici, tot la fel de slabe, nu se refereau niciodata la teologia baptista, erau cancanice, la un moment dat a avut straluciri frumoase, dar numai cand a fost vorba de persoana §i familia sa...dar comentarii garla.

Catva timp nu §tia cum sa puna filme de pe You Tube §i il enerva asta. Tocmai de aceea nu a pus multe. Parerea mea, nu?!

Pana la urma §i-a dat seama. Cand vorbe§te, in ultimul sau articol de astazi, despre faptul ca domeniul sau este 70% plin, se refera, de fapt, la cei 50 mb de fotografie, pe care ii are, pentru ca domeniul free pe WordPress, in ceea ce prive§te scrisul, adica postarile, este nelimitat.

Po^i sa scrii mii de postari, daca te due braiele de la pantofi §i exista §i moduri de a pune fotografii fara sa folose§ti contul de la WordPress, dar pe asta nu o §tie. Eeeei, alta! . . .Bravo lui!

Am avut polemici de-ale lui pe§te79 cu dumnealui in momentul cand am scris, cand am scris...ca am vorbit cu un baptist... §i am sim^it draci in el. Asta 1-a enervat teribil. Apoi a fost chestia cu Wurmbrand .

Atunci, ca §i cand 1-as. fi injurat de mama, pe el §i pe prietenii dumnealui... au inceput comentariile, injuriile, be§telelile. . . §i prostie mare am facut ca nu le-am dat pe toate, fir a par, la comentarii, ci le-am §ters. Era sa imi ia blogul/oc §i nu mai multe!

Binein^eles ca era dezolant sa vad cum apar, pe fiecare zi, blogul lui X, blogul lui Y, to^i bapti§ti, care nu spun nimic despre ei, despre ce cred ei...ci taie frunza la caini majoritatea . Mai sunt §i unele excep^ii notabile.

79 Fara rost, fara sens. ..numai pentru ca avea orgoliul ranit si trebuia sa se dea in spectacol in fata comunitatii lui.

80 Un articol despre convertirea acestuia la Ortodoxie. Insa, in loc sa se duca sa se cearta cu sursa mea...pe care o citasem, a venit tot peste mine.

81 Dupa ascensiunea noastra la nivel online s-au autoincurajat sa faca bloguri multe, pentru ca sa ne tina piept. Insa bloguri multe baptiste, anonime...fara vreun proiect serios.

66

Erau §i sunt vreo 6-7 bloguri in primele 10082, pe fa^a, baptiste [adica a§a, cu dute-vino ] §i ele ne vizeaza numai pe noi. Pe altul cine? Nu?! Ce rost are un blog baptist pe primele locuri in top, a§a cum a spus domnul Cruceru astazi, decat din orgoliu?

Adica ei o are mai mare...§i noi mai mica... Ma refeream la cota de popularitate.

Insa, are dreptate: intra 10 pe blog, prieteni de-ai sai, ucenici, pastori §i confrati de universitate, frati si surori...§i deschid o pagina de zeci de ori.

Pagina care vor sa intre in top, aia intra! Vezi acum doua minute, in ratingul postarilor, in primele 10, un articol al sau, iar peste 10 minute e alt articol de-al sau in top ten.

Bai, frate, te minunezi! Zici ca nu e adevarat. Ma due sa

QA or /v

citesc articolul...§i bineint.eles, e dala/am ...Lol! Imi trecea repede curiozitatea.

Cand am incercat scripturile de care va spuneam, am facut un blog experimental pe care 1-am rejectat in aceea§i zi. Am zis sa vedem daca e chiar a§a.

Eu am intrat de la un calculator, de la altul, alt prieten a intrat de la altul, iara§i am intrat... §i in doua ore aveam...7000 mii de vizite. Scriptul face 1 00 de accesari la fiecare declan§are a sa.

Am zis ca nu e adevarat. M-a enervat teribil cand mi-am dat seama, ca noi am putea avea un jaf de widget, care multiplica traficul, in comparable cu al^ii. . .nu?!

Am §ters blogul acela §i gata. Aveam un blog cu o singura postare...§i 7000 de vizite. Tare, nu?! Daca ma vedea cineva zicea ca sunt genial rau.

Adica, domnul Ciutacu genial86 .. .§i mai veneam §i eu. Nu exista a§a ceva... frate! Doi nu sa poate. Numai unu. Domnul Ciutacu, autointitulatul geniu al Carpafilor §i atat!

Scuze ca iar am divagat! Ce sa mai zic?! Ne bucuram ca fratele Marius Cruceru §i-a ales partea cea buna.

Pensionarea e intotdeauna turta dulce. Poate ca o sa ne dea, pana la urma, tot cursul de greaca87 §i, macar, vreo 3-4

82 In topul romanesc al celor 100 de bloguri din WordPress, pe baza audientei lor. Insa audienta blogurilor baptiste nu a fost si nu este reala...ci aranjata, pentru ca pe ei ii intereseaza sa se vada acolo, in fata. ..si nu sa scrie ceva serios.

83 Intelegi printre randuri cine sunt...

84 Adica prost.

85 Lol = Lots of Laughts, cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lol. In loc de emoticoane zambarete.

86 Conform prezentarii orgolioase, dar fara fundament, a lui Victor Ciutacu de pe blog sau. A se vedea: http://www.ciutacu.ro/.

67

predici de-ale domniei sale , ca sa mai vedem cum e cu stilul, cu coniinutul, cu sintagmele in predica baptista contemporana din congregatia sa.

Domnul Ton89> daca acum s-a patat90, trebuie sa-i echivalam multele sale predici la noi parametrii.

Domnul Cruceru, fiind dintre cei nepdtafi, dintre stegarii noii generaiii, cat si domnul Mihail Neamfu al nostra91, dintre cei care se dezic §i osdndesc vehement, pe cei care au facut compromisuri, pe cei care s-au manjit cu comunismul ista, trebuie sa ne dea noi exemple de moralitate, verticalitate §i candoare92.

Ma incearca acum emoiia despartirii. Nu-i a§a, orice despartire e dureroasa. Imi intind ambele bra^e, domnule coleg David Marius Cruceru §i va imbra^i§am, da, pe dv., care v-aji aratat atat de bun §i de cameleonic cu noi, meat, toate manualele de Sectologie, pe care le invataseram, au palit pe langa puterea dv. de penetrare a zidurilor inamicel

Ne cerem iertare ca nu am §tiut cat orgoliu va anima §i cat de mult ati vrat sa ne. . . faceii la rating! Ne cerem iertare ca nu v- am luat niciodata in seama la modul serios . . . §i dv. v-ati batut cu morile de vant, ca sarmanul Don Quijote.

Avem partea noastra de vina, frate David, ca nu am fost mai pro§ti decat trebuia, ci, dimpotriva, am scris a§a cum scriem noi de obicei.

Dv., cred ca in^elegeti, ca noi mai avem §i via^a personala §i alt scris, §i alt vorbit, pe langa vorbiturile astea de pe blog, ca §i dv., de altfel.

§i cred ca v-a^i cam pus problema: Bd, nebunu ' dsta scrie in ne§tire pe blogul dla al lui. Ce cdrfi are ma dsta, daca aici scrie asa de mult, ca toft baptistii nostri, calfe si zidari, nu iifac fata?!

Chiar §i acest scris, dupa munca §i slujbele de astazi...e un efort totu§i prea mare. . .Dar, pentra dv. . . .pentra pensionarea dv., ne-am mai stors pu^in de vlaga.

87 Un proiect inceput si niciodata terminat.

88 Mai apoi ne-a dat din destul, si audio si video, dar nu ne-au impresionat mai deloc.

89 Iosif Ton. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_%C5%A2on.

90 Potrivit unui articol al domnului Cruceru, cum ca a fost si el turnator la Securitate.

91 Adica ambii laudarosi cat cuprinde si enervati post-factum doar pe unii dintre colaboratorii Securitatii, acum, cand nu mai e vorba de nicio disidenta.

92 Lucru pe care nu 1-au facut nici pana astazi.

93 Asta e un mare adevar. Am vrut sa vedem pana unde duce...si, ne-am dat seama, ca duce la infinit...Tocmai de aceea am pus in fata acestui infinit imbold spre nesimtire a pastorului Cruceru si a liotei sale...o bariera etansa.

68

In incheiere: sa ne iertati ca si noi...v-am iertat, frate David! Ati auzit ca noi ne cam rugam pentru vrajmasi. . .

Asta e de bine, este evanghelica. §i dv., cu sigurantl, va rugati pentru vrajmasi. Eu nu va sunt vrajma§, va sunt prieten94.

Unii dintre rarii dv. prieteni95, care nu va suporta orgoliul, marlania, care va detesta tertipurile96, caruia nu ii place ho^aria97 dv. nici in ruptul capului. . .dar care va stimeaza zelul98, domnule, zelul dv! §titi cum e cu zelul in greaca: e ca unjugl

Dumneavoastra ave^i jugul dv., zelul dv.! Cand va apuca pandaliile", chiar daca va doare inima, chiar daca invocati nu stiu ce sacrilegiu100, chiar daca va dati de martir, de tata, de pastor, de inger. . .tot face^i ceea ce ave^i in gand sa faceti.

Asta imi place la dv., frate David: zelul nebunesc, zelul de peste tot ridicolul, zelul si iarasi zelul !

Va uram o pensie usoara, sper sa prinde^i noile indexari ale guvernului Tariceanu 3, si cultul dv., conducerea lui, stiu eu ce sponsor, sa va publice blogul odata102, ca sa va astampara^i aleanul , sa vi-1 publice ca pe o . . .nestemata .

Acesta ar fi apogeul orgoliului dv. Dar, zicem ca Nietzsche : omenesc, prea omenesc.

La gara. . .si n-am cuvinte!

Pr. Dorin,

va saluta din mers.

94 Adica va doresc mantuirea reala, prin convertirea la dreapta credinta si nu imaginara, in randul factiunii eretice baptiste.

95 Adica sincer cu dv. la nivel teologic si personal.

96 Discursul duplicitar si actiunile discreditative ale adversarului facute prin invaluire. Actiunile fals caritabile si fals evanghelizatoare.

98 Vointa de a face anumite lucruri.

99 Pandalie = capriciu, chef, fita, moft, naz, pofta.

100

...lmaginar.

101 Insa acest zel extremist, zelul in erezie, zelul in impotrivire fata de adevar, in limbaj ortodox se numeste: inselare satanicd.

Demonii se folosesc de lucrurile bune si le transforma in lucruri ridicole, prin extremizarea sau caricaturizarea lor. Pastorul Cruceru are autodeterminare pentru multe...dar nu bune pentru sine, adica mdntuitoare.

102 O dorinta exprimata la nivel online de pastorul Cruceru, in mai multe randuri.

103 Alean = suferinta, durere sufleteasca.

104 .. .baptista, ca pe cea mai mare realizare...de tot rasul a baptismului romanesc.

105 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.

69

The Fact That Makes Diferencel

106

My article from this evening is a laudatio . I have to remark a very expressive personality of American Orthodox Theology, but very humble, a priest which I met online and, for me, and for others, is the best orthodox bloggerfrom USA.

In his presentation, which we evoke it, is not substantial. This is his legitimation for readers:

„ Glory to God for All Things is a blogsite written and maintained by Fr. Stephen Freeman. All unsigned posts are written by him. Fr. Stephen is an Orthodox Priest who lives and serves in East Tennessee. A convert from Anglicanism, where he was a priest for 18 years, he was ordained to the Orthodox priesthood in 1999".

Something is evident from at first sight: his words has a Patristic smell. Father Stephen is not an arid theologian, is not a technician of phrases but a profoundly priest, that lives through the services of Church and looking at the faces of Saints from Icons, chiefly at Our Lady, at Theotokos...and wrote about his heart.

On every day I have a good reflection from his products. Father Stephen Freeman is an orthodox blogger that writes, near, day-to-day and he writes with the ebullience of his being, with this fervor man of the faith, with priestly consciousness. And this kind of labor is not flower to ear. His efforts are a plus torment, besides the weights of his house, is evidently, but is a cross from the freedom to make others. . . exultations.

If don't know to exult on peoples with your person, you aren't a good priest! So that you useful for somebody, that you be teacher for somebody, you must be due to the sons like an wise father and attentive, very attentive. Father Stephen is a priest of the attention. His holiness is careful to the details of the heart.

Articol scris pe data de 23 octombrie 2007, ca o datorie de constiinta fata de parintele Stephen, care propovaduieste credinta ortodoxa la nivel online cu multa daruire si, mai ales, in mod aproape zilnic.

70

When I translated his items, I saw his attention, his care too big to details.

Only that, can not somebody so attentive as he, but that he is a man of the prayer, a man of a theological depth. Can not to write, over aren't! In orthodox life, firstly is practice, then the theory, sight the tints.

Who sees the deep colors of relation with Christ and the Saints, this man is a man of the theory, of theory in that the patristic sense. And Father Stephen, that is a good successor of the Protomartyr Stephen, is a priest that sees the truth of Orthodoxy in his heart, because his articles are testimonies of the divine truth.

His blog has the age yearlong. It is little in appearance. In fact, his blog is a mature exercise of communication. Many people to find in it a support, a direction, a inner resonance with they. From 19 October 2006, Father Stephen bated out treasures from him for use and this is the treasure for everybody:

October 2007

September 2007

August 2007

July 2007

June 2007

May 2007

April 2007

March 2007

February 2007

January 2007

December 2006

November 2006

October 2006

In one from his letters he told me, that the orthodoxies speak throughout same language, on the dialect. His holiness refers, in this context, the authentically orthodoxy from orthodoxies. And I believe same thing. In each Christian orthodox he exists an alone dialect, the dialect of love and the fraternity and is due to rediscover in us this unique dialect, generically.

So that you see he holds, be due to love it your brother, on the other. This equal of our is our salvation. If you want redeem, then, is indispensable, to want redeemed and others too. And

71

Father Stephen searches the one sheep missed of the America and he preaches, with time and without time, for she to be redeemed.

Your holiness, please to receive on my part, all the wish of good, the wish of salvation, for you and for your family. Your family and your parish are in my heart and in my prayers. This my laudatio is not a favor from my part but a duty of consciousness.

Because, according with is written in Scripture: „whatsoever ye have spoken in darkness shall be heard in the light; and that which ye have spoken in the ear in closets shall be proclaimed upon the housetops" [Luke 12:3].

We speak to you now from the secret of our heart. And our secret is our love for you, my beloved Father Stephen! Even if don't articulated very well in English, certainly that the love, this universal language of Christians, speaks you now with power.

72

5 noiembrie: ziua patronimicd a Prea Sfintitului Galaction, Ierarhul bldndetii

7 y

Prea Sfinptul Galaction, Pdrintele nostra

Pe orice om107, daca il prive§ti periferic, daca il vezi doar ca pe un numar sau dupa genul pe care il are, este... banal. Daca prive§ti de sus un om, po^i sa il caracterizezi dupa cum l\\ place... ca tot nu are de-a face cu realitatea, ci cu propriile tale

•108

umon .

De aceea, cand studiem istoria Bisericii lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe, §i vrem sa §tim adevarul despre un om, despre un ierarh sau un preot, despre un ereziarh109 sau despre un imparat care a convocat un sinod anume, ne lovim de variante biografice antagonice, diferite la culme, cand omul pe care il studiem §i vrem sa-1 nrfelegem, a avut deopotriva prieteni de temut dar §i du§mani lamentabUi.

§i, pentru a afla totu§i adevarul despre cineva...trebuie sa comparam ce spun du§manii lui cu ceea ce spun admiratorii lui, §i, dintre admiratori, daca se poate, sa fim aten^i la oamenii duhovnice§ti, care au vorbit despre el, despre omul caruia ii studiem via^a §i posteritatea.

Articolul a fost pe scris pe data de 5 noiembrie 2007.

108 Dispozitii interioare de moment.

109 Un initiator de erezie.

73

Cand Prea Sfin^itul Galaction, Episcopul Alexandriei §i al Teleormanului a fot hirotonit intru episcop110 §i s-a infiin^at Episcopia Teleormanului, noi, personal... eram pe atunci un tanar seminarist in anii terminali.

Priveam lucrurile in simplitatea §i framusetea lor, ca §i acum de altfel, fara sa le complicam la nivel intelectual §i, noul nostra episcop a devenit omul spre care am privit, curios §i fascinat in acela§i timp, ca sa sim^im. . . via^a sa.

Din prima clipa cand 1-am vazut pe Prea Sfin^ia sa [nu aveam 18 ani]...am trait impresia unei intalniri cu blande^ea personalizata, cu o lini§te duioasa, pe care n-am gdndit-o ca atare, dar am trdit-o.

Nu mi-am pus problema atunci, de ce ma simt bine, atat de bine, vazand acest ierarh, de ce im place elegan^a §i blande^ea cuvintelor sale, gesturile sale adanc cumpanite, reflexul framos al zambetului sau. . .cand te prive§te §i vorbe§ti cu dumnealui.

Ci, ca §i cand as. fi privit un lucra admirabil, 1-am trait §i atat, 1-am trait din plin, pana cand peisajul pe care il aveam in fa^a, Parintele nostra, Chiriarhul nostra a devenit... o parte fundamentals din mine.

L-am gasit in inima mea crescand pe fiecare zi, prin admira^ia §i rugaciunea pentra Prea Sfm^ia sa...§i astazi e pentra prima data cand vorbesc despre aceste lucrari atat de detaliat. M- am trezit cu dorin^a de a scrie despre omul, care m-a inva^at ca blande^ea e reald §i ma bucur sa fac asta!

Am vorbit §i vorbim rar cu Prea Sfin^ia sa; doar in momente importante. Nu cred ca avem lucrari atat de importante in mod curent, pentra care sa ii stric programul sau personal cu vizitele noastre.

Insa la fiecare binecuvantare primita pentra a intra la facultate, la master, la doctorat, in timpul hirotoniei noastre, in timpul de dupa hirotonie, pana astazi... Parintele nostra, Galaction, a fost Parintele care a §tiut sa ne sfatuiasca, sa ne insufle tarie, sa ne bucure §i sa ne destinda duhovnice§te cu persoana sa §i cu cuvintele sale blande, adanc parinte§ti, adanc responsabile.

S-ar putea sa fim acuza^i ca idealizam persoana in cauza. In niciun caz! Exista oameni a caror simpla prezen^a vorbe§te mai mult decat o intreaga carte §i, din purine cuvinte, in^elegi comoara care sta in inima sa.

La Parintele nostra comoara e invaluita in discrete. Niciodata nu vorbe§te despre sine, despre framantarile §i grijile

1 10 Cf. http://www.patriarhia.ro/ro/structura_bor/mitr_muntenia_dobrogea.html.

74

sale, niciodata nu te inconforteaza cu ceva nedelicat, niciodata nu te percheziiioneaza in cuvinte dar simpla sa privire asupra ta, te inva^a sa fii integru, sa fii delicat, sa fii ingaduitor, sa fii smerit cu inima §i sa §tii sa la§i, in urma ta, o dara frumoasa de . . .frumusete duhovniceasca.

Cred ca, daca contempli un om...§i nu il priv e§ti periferic, ci cobori cu privirea in adancul vie^ii §i al sim^irii sale, te umpli de recuno§tin^a de a intalni pe purtatorul de har, pe arhiereul lui Hristos. . .in cea mai profunda §i subtila dimensiune interioara.

Nu cred ca am in^eles cine este Parintele nostru Galaction! Nu cred ca m-am comportat §i ma comport fa^a de Prea Sfin^ia sa pe masura delicate^ii cu care domnia sa se comporta cu noi! Nu cred ca pot sa fac ceva mai mult, pentru Parintele nostru, decat sa il las sa se adanceasca in inima noastra, prin rugaciunea pentru Prea Sfin^ia sa. . .§i sa-1 contemplu in continuare.

Poate ca defmrfia dragostei consta tocmai in a lasa pe Dumnezeu sa rji arate, in inima ta, cum create dragostea. Ca defmrfia dragostei §i a reveren^ei fa^a de cineva, poate ca sta tocmai in a te manifesta fa^a de el pe masura descoperirii, pe care Dumnezeu ^i-o face despre acea persoana, in inima ta.

In momentul hirotoniei noastre intra preot s-a intamplat un lucra preadumnezeiesc.pe care i 1-am relatat Parintelui nostra, in timp ce i§i dezbraca Sfintele ve§minte §i noi consumam Sfanta Euharistie, dupa terminarea Sfintei Liturghii.

Ne-a privit in ochi, a ridicat ochii spre noi. . .§i a patrans cu ochii sai mari, larg deschi§i, senini...in ochii no§tri sinceri, ca sa se incredin^eze de ce i-am spus, §i apoi ne-a facut urari pentru noua via^a in care intram: preo^ia pentru Domnul §i Dumnezeul nostra.

In istoria rela^iilor fie§ti cu Parintele nostru, exista mai multe astfel de momente fundamental, de taceri sfmte §i de vorbiri precise, de-o blande^e perplexanta, cu noi.

Cand te a^tep^i mai pu^in sau deloc, Prea Sfnuia sa te elogiaza pentru ceva anume, l\\ deschide o mie de por^i spre sine intr-o secunda §i, in acela§i timp, te face sa sim^i ca haral Apostolilor, haral prin care Dumnezeu ne da episcopi in Biserica Sa, nu este o achizifie dogmatica muzeiala, ci o realitate care sta in oameni.

Cel mai tulburator eveniment de propedeutic^ eclesiala al vie^ii noastre, in care am in^eles rolul eclesial al episcopatului in Biserica, a fost acela cand, am sim^it prezen^a Sfantului Duh in persoana sa, lucrand cele ale arhieriei dumnezeie§ti spre mantuirea tuturor.

75

§i aceasta nu a fost rodul puterii noastre de observatie, ci lectia descoperirii lui Dumnezeu, pentru ca sa fiu incredin^at, nu numai de continuitatea preotiei dumnezeie§ti pe pamant §i a Bisericii Sale, ci §i a faptului, ca maretia se ascunde in smerenie, intr-o smerenie care poate parea banala, poate parea chiar prosteasca, poate parea neconforma cu frivolitatea postmodernitatii, daca. . .prive§ti periferic un om.

Parintele nostra Galaction este Parintele blandetii fara a fi un ierarh, care nu are zelul de a deparazita pe credincio§ii eparhiei sale de idei straine Traditiei noastre ortodoxe §i de practici neconforme cu etosul ortodox. Insa zelul, ravna propovaduirii §i a vietii sale e plina de maiestuozitatea smereniei, a blandetii, care troneaza in fiint.a sa.

Se pot spune, cu sigurantl, multe lucrari despre un asemenea om al Bisericii. Articolul nostra de acum se vrea un smerit omagiu adus Sfintiei sale in aceasta zi, in care i§i serbeaza patronul vietii sale, pe Sfantul Mucenic Galaction111, astazi pomenit in Biserica noastra.

Prea Sfintia voastra, va dorim multa sanatate §i sa va umpleti de si mai multa sfmt.enie pe fiecare zi, §i va asiguram de faptul, ca vom incerca sa invatlm de pretutindeni, cele ce sunt

119 A

spre buna placere a lui Dumnezeu §i a oamenilor , care II iubesc peEl!

111 Pentru detalii despre Sfantul Mucenic Galaction aici: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie05.htm.

112 Expresia: slujim lui Dumnezeu si oamenilor mi-am insusit-o, in mod practic, de la parintele protoiereu Visan Hie, parohul Bisericii Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron din Rosiorii de Vede, care, intr-o anume perioada a vietii mele mi-a fost duhovnic.

76

Negrut...in acoarela: motiv de amintiri

Acuarela are vreo 7-8 ani113 §i as. fi pierdut-o cu totul daca nu mi-o pastra bunica mea, care pastreaza tot ce are legatura cu mine §i tot ce am atins vreodata. Ea are tot!

§nururile mele de pionier roman [aveam galben §i albastru in piept, pentru cei care §tiu ce insemnau114], primul costum popular in care am jucat nu §tiu ce dans intr-a patra, cozile mele blonde, adica parul din cap, impletit cu funda ro§ie, de la taierea motului la un an, adica prima tunsoare a unui copil ortodox, primele litere din clasa intaia, cum inva^am eu limba rusa, colectiile mele de fotografii, insemne, monede §i decora^ii, ierbarele cu pagini galbene, innegrite de clorofila, sutele de pagini albastrite cu stiloul, in care sunt poeme, nuvele, monologuri dramatice, senile sau crochiuri, rugaciuni, capitole intregi din Scriptura §i Sfin^i, slujbele Bisericii scrise de la cap la coada ca sa le inva^, cele cateva pietre sculptate de catre mine, paradoxal, toate reprezentand capete de mort, cele cateva tablouri

113 Articol din data de 9 noiembrie 2007.

Cel galben: comandant de detasament sau de clasa si eel albastru deschis parca, loctiitor al comandantului de unitate, adica al scolii.

11

care mai sunt la ea, pe perete §i multe altelc.toate sunt inventariate cu grija de bunica mea Floarea. . .

Iubirea ei pentru mine e intotdeauna ucigatoare, devastatoare, ma face sa ma simt mic de tot. Pentru ca, daca am lasat o carte de rugaciune sau un Molitfelnic, in camera mea de la $ara, pe masa, sa zicem, cand vin eu, cand ma due sa o vizitez, el este acolo, e §ters de praf. . .dar e acolo.

Nu il gasesc la Gala^i, ci acolo, unde 1-am pus. Aceasta atenfie . . .inseamna iubire imensa §i iubirea imensa trebuie rasplatita cu o iubire §i o sensibilitate imense.

Acuarela cu NegruJ am facut-o intr-o vara, cand el se odihnea §i a stat acolo, a§a, in pozi^ia aia, pana cand eu 1-am pictat. Eu pictam §i el ma privea. Adica mi-apozat ca un adevarat model. Nu a luat-o la fuga, n-a zis ca nu vrea, n-a zis ca il incomodez, n-a zis ca nu vrea sa devina subiect de...tablou, ci a stat lini§tit §i m-a privit.

Am tot privit de ceva timp, de o jumatate de an, cateva zeci de mii de fotografii, fara nicio exagerare, in cautare de motive artistice.

Am vrut sa vad cat de mult reac^ioneaza fotografii momentului, de oriunde ar fi ei, la ideea de sensibilitate artistica. Adica, cat vad din ceea ce ei fotografiaza...§i, daca as. putea sa transform ofotografie in idee.

Am gasit vreo 200 sute de fotografii, care mi-au transmis ganduri dure sau extrem de sensibile in mod vadit: ceea ce inseamna foarte pu^in in comparable cu cate am vazut.

Cele mai multe dintre ele erau landscapeuri, erau priviri largi asupra unui ora§, a unei paduri, a unui eveniment, a unei case...

Erau fotografii de vanzare, de publicitate sau de intimitate. Foarte purine fotografii ale unei cautari interioare, ale unei obsesii bune, ale unei intuitu speciale. Nu vedeau pentru ca nu eraul Nu vedeau unde trebuie sa fotografieze pentru ca nu aveau abilitatea de a vedea particularul . . .

Memoria dura, permanenta, nucleul memoriei noastre de lunga durata e format din imagini dure, imagini care ne fac sa plangem, sa ne umplem de melancolie sau de sila. . .

Memoria fiecaruia dintre noi e formata din imagini particulare, ceea ce ar trebui sa fie si fotografia: particularitatea unui gdnd. Camera foto trebuie manuita sa prinda un gand din ceea ce vezi, din orizontul de 1 80 de grade pe care il ai in fa^a.

Cand am inventat curentul artistic eseniialism, la care s-au raliat ca^iva prieteni de-ai mei §i care a sucombat...odata cu

78

dezlipirea mea de arta [a§a cred eu...s-ar putea sa ma in§el; poate ca or mai fi si alti arti§ti, care gandesc ca mine] ... el avea in prim plan ideea ca trebuie sa pictam §i sa scriem ceea ce este important pentru noi, ceea ce este esential §i vital pentru noi...ceea ce ne obsedeaza, ceea ce ne macina, ceea ce ne uluie§te, ceea ce ne fascineaza, ceea ce ne face eel mai mult repulsie.

Insa, sa scriem §i sa pictam §i sa sculptam, imbinand orice teorie §i curent anterior, dupa cum sim^im ca acum, in momentul asta, daca ne apucam de lucru. . .suntem tentati sa o facem.

Aprofundand teologia §i viat.a ortodoxa, mi-am dat seama ca lucrul esential e sa mulezi tot ceea ce gande§ti §i in^elegi pe firea ta, pe caracterul tau, pe modul iubirii sj al delicate^ii tale. Ca nu trebuie sa te for^ezi sa fii cumva.. .peste noapte, ci trebuie sa o iei u§or, lin, transformarile sa se faca in tacere, pe nesimtite, dar tu sa te concentrezi cu totul in ceea ce faci §i spui.

Solujia amintirii, ceea ce ne invatl propria noastra memorie e aceea, ca numai ceea ce ai trait efectiv, ce te-a emo^ionat §i §ocat in mod puternic.acea imagine a ramas in tine.

La fel, daca cineva vede un tablou, o fotografie, un vers. . .el trebuie sa vada impresiafina dar direct a a unui caracter, a unui om care a fost pasionat de o idee, de un gand, de o stare, de o emotie.

Tocmai de aceea fotografia cli§eu e un rebut imagistic. Fotografia care spune totul dar nu te duce la nimic. ..tun chici. E un chici pentru inielegere §i nu pentru ca imaginea nu e bunal Orice imagine e buna pentru ochi...dar gandirea cere imagini- ganduri, imagini-sentimente, imagini-voin^a.

In acela§i tag, in care scriu acum115, veji gasi cine este ...Negruf116. De fapt, acuarela il prezinta pe Negru^ in imaginea sa realist-ideala, care va ramane §i cand el nu va mai fi.

Imaginea e un fel de neuitare. . .care are nevoie permanenta de comentariu. Comentariul nu supline§te imaginea ci el este con^inutul care poten^eaza nevoia de imagine §i o memorie exegetica a capabilita^ii imaginii de a ne transmite mai mult decat vedem la o prima impresie.

Acuarela de mai sus ne transmite un Negru^ al lini§tii atente, cu urechile in semi-alerta, care are un dialog vizual cu eel care il picteaza. El e o stare dialogica. Eu ma uit in ochii lui pentru ca sa vad ceva din starea mea. Acum imi dau seama de acest lucru; acum, dupa ataxia ani.

Tagul: Evocdri de pe Teologie pentru azi. 116 Articolul a fost introdus in acest volum la p. 28-3 1 .

79

Imi place sa vad starea lui interioara cu ochii mei. El se uita in ochii mei ca sa vada ceva din starea lui?! Nu §tiu...Insa, daca un animal prefera sa stea o jumatate de ora sa te vada cum il vezi §i te prive§te direct in ochi, fara doar §i poate, §i acest animal binecuvantat de Dumnezeu, cunoa§te un fel de lini§te, care ii place la mine §i eu o lini§te, care imi place la el.

Dincolo de jocurile de imagine si de imbinarile arogante ale picturii §i artei postmoderne stau ni§te stari de spirit ale autorilor lor. Cu siguran^a, ca cineva care picteaza numai mor^i, capete desfigurate, bur^i livide sau supraponderale, dejec^ii §i infectii...trebuie sa aiba ceva din demonismul unei asemenea vie^i, pe care ei o reprezinta foarte acrivic.

Insa postmodernitatea noastra are §i o gama intreaga de realita^i uluitor de bine puse in scena, care sunt purtatoare de gand, sunt intrupari de gand artistic, care striga cu aceea§i putere ni§te adevaruri dure, recurente, adevarurile noastre de secole.

A§teptarile sunt intotdeauna pline de emo^ie. A§teptarile care sunt din iubire. S-ar putea ca astazi, Negru^, sa ma vada cu aceeasj iubire ca §i acum...8 ani de zile. Doar imi aude glasul §i ma recunoa§te, de§i eu il vad cam rar in ultimul timp.

Toate lucrurile se scurg in uitare, daca nu le repunem iara§i in fa^a lupei §i nu le resemnificam. Daca nu resemnificam chipul tau, masa aia, blocul ala, toate raman doar ni§te pixeli anacronici, la mine pe ecran. . .§i in rest: nimic.

Salvezi, te salvezi daca ni pastrezi memoria de sine, daca i^i pastrezi amintirile dar, mai ales, daca §tii sa faci din amintirile tale noi §i noi elogii, moduri de a-I mul^umi lui Dumnezeu pentru . . .neuitarea aceasta.

Sa vota^i cu neuitatea! Uitarea se uita repede. . .

80

Ofotografie reintoarsa...la viata

117

Doamna preoteasa mi-a facut o surpriza majora...aceea de a reconditiona o fotografie de-a mea, alb-negru, nu stiu de la ce varsta. . .impreuna cu bunicul meu Marin , fapt pentru care ii murtumesc acum. Dungile din imagine arata, ca...intr-o alta via^a a fotografiei. . .ea arata altfel. Acum s-a intors la. . .viata.

Era vara, prin anii 80, si eram suparat ca mancasem o inghet.ata si... mai doream inca una. E una dintre fotografiile mele bosumflate, facute fara stirea mea, in graba...si de aceea mi se pare admirabila. E o fotografie care prinde nuance, acele nuance, care mie imi sunt tare dragi si...pe care mi le-as fi dorit cat mai multe119.

De fiecare data cand fac Proscomidia, cand fac parastase sau spun doar rugaciunile de dezlegare, cele trei, pentru el, pentru bunicul meu. . .simt ca ii e bine.

Via^a lui...a trecut prin multe denivelari...si s-a sfarsit cu o convertire uluitoare pe patul bolii.

Din cauza unui accident vascular cranian...a avut vreo 17 ani de travaliu spre lumea de dincolo. Paralizia sa accentuata a

Un articol din data de 23 noiembrie 2007.

Marin Piciorus. 119 Da, regret ca nu am mai multe fotografii personale, din ani diferiti, care sa ma ajute sa inteleg starea de spirit a acelor vemuri. Starea mea de spirit... pentru ca m-as fi inteles si mai bine, prin intermediul lor. Asa cred.

Am o multime de fotografii facute de catre bunicii mei, dar nu pe atat de multe si de expresive. Imi lipsesc fotografiile facute cand eu nu as fi fost atent sau in momente speciale din viata mea, pentru ca majoritatea celor pe care le am sunt in fata fotografului, pus, aliniat, frezat...dupa cum a dorit el. Insa, pe atunci, fotografia era un lux si nu unfapt banal, ca astazi.

81

sfar§it, in cele din urma, cu complicatii, care mai de care mai ciudate. . .nemaiputand sa se ridice din pat vreo 2 ani.

Bunica mea 1-a ingrijit, 1-a spalat, il ajuta sa defece [groaznic!], sa manance...sa se imbrace, pe el, pe omul care in tinere^ea lui avea 120 de kg §i era un om de o vigoare extraordinary.

Insa, dincolo de toate...era un comunist ateu cu inima buna, acesta e paradoxul!, caruia, cu o nebunie tinereasca...i-am destructurat, pas cu pas, credin^a in autonomia lui.

Faceam tot posibilul ca sa il enervez atunci cand el se falea cu starea sa de necredin^a §i sa il umplu de uimire cu lucrurile pe care eu i le spuneam despre via^a mea ca ortodox.

Convertind-o pe bunica mea de la inertia ortodoxa la dinamismul ortodox... el era inamicul numarul 1 al familiei noastre, fa^a de care ne manifestam ba cu obstinate, ba cu delicate^e, ba cu laude, ba cu amenin^ari religioase, jucand dur...pentru ca inima lui de ateu... em ortodoxa. Sim^eam asta, o traiam din plin...§i nu doream sa-1 vad murind ca un caine, fara sa il imparta§im.

De aceea atacurile noastre il disperau din ce in ce mai mult...pentru ca erau atacuri ale cuviinfei. Ne faceam rugaciunile in aceeasj camera §i le spuneau cu glas mare, acatistele le cantam cu duio§ie §i tandre^e accentuata... pentru ca sa simta ca eu, §i so^ia lui, nu suntem ni§te fanatici orbi, daca suntem oameni credincio§i, ci ca, in inima noastra, noi suntem fapturi noi, pline de harul §i mantuirea lui Dumnezeu...§i pentru ca sa se indragosteasca de via^a noastra, de via^a cu Dumnezeu.

Pentru ca sa fie colac peste pupaza, citeam din Viefile Sfinfilor bunicii mele, ii talcuiam din Scripturi, spuneam tot felul de lucruri magnifice pentru ei doi. ..§i el asculta din pat. Se facea ca doarme...Dar noi §tiam ca ne asculta. Tocmai de aceea le spuneam toate pe alam, pe in^elesul lor.

Via^a lui se schimba pe fiecare zi. Noi §tiam asta. Daca la inceput ne dracuia ca mergem la slujba §i ca facem rugaciuni dese [asta vreo 7 ani de zile!], mai apoi a inceput sa o lase mai moale.

Ma certam cu el la cu^ite. Ii explicam de ce comunismul lui nu e bun, cum nu e nici democrafia mea in toate punctele...§i despre diferen^a dintre a fi torfionar . . .§\ a fi Martir. El ma asculta, §tia ca am dreptate §i la sfar§it imi spunea: Sunt povesti ceea ce spui tut Suntefi indoctrinaiil

Binein^eles ca el ma finan^a ca sa imi fac studiile teologice §i el ma crescuse, el se lauda cu mine, el mi-a inramat primele

82

tablouri, el ma iubea enorm...Era in stare sa omoare pe cineva...pentru ca eu sa fiu ceea ce doream sa fm §i cu care ii exasperam pe to^i.

Insa, de§i §tia ca drumul meu e spre preofie . . .nu dorea, in ruptul capului, sa accepte faptul ca eu sunt altul, ca eu sunt ortodox, ca eu simt ce simt §i ca, eel care ma §tia el ca eram inainte. . .murise, nu mai exista.

Pentru el, eu eram un fel de necredincios ca §i el, care spuneam ca ma convertisem, care doream sa fiu preot...dar a§ fi trait preo^ia ca pe o meserie oarecare, ca pe o meserie relaxantd, pentru care nu trebuie sa te epuizezi, cum faceam eu zi §i noapte...

Adica, frate, eram un idealist, care nu aveam viziune concretal §i, pe la 18 ani, imi venea sa il Strang de gat. . .cand imi spunea asta, pentru ca sim^eam ca ma devaloriza profund, ma lua peste picior, ma credea «« mucos.

Cu timpul am in^eles ca nu po^i sa convingi pe cineva §i ca nu are rost sa il for^ezi sa faca ceva. . .ceea ce vrei tu, §i ca, e bine sa vezi alteritatea ca alteritate, pe <?/ ca <?/. . .dar, sa i te prezin^i in profunzimea ta, care sa il fascineze, sa il uluiasca.

§i am schimbat jocul! Nu i-am mai cerut sa fie ca mine, dar i-am spus, cu varf §i indesat, cine sunt eu, eel care credeam.

Am inceput sa ma construiesc in inima lui, pas cu pas, ca o persoana coerenta, stabila, cu principii, cu o oranduire interioara proprie, cu bucurii §i necazuri, cu ispite §i fericiri. . .

§i am in^eles ca §i el ma educa pe mine, in timp ce eu vream sa il convertesc pe el. Daca el s-ar fi lasat u§or la convertit. . .eu nu as. mai fi in^eles milioanele de lucruri pe care le- arn inva^at din rezisten^a lui fa^a de cuvintele mele.

§i ace§ti 17 ani de lupta cu el, prin harul lui Dumnezeu, de lupta zilnica, mi-au dat sa vad cum se erodeaza increderea unui om intr-o halucina^ie, intr-o ideologic, intr-o suma de credin^e eretice, daca se intalne§te cu ravna unui om, care, prin harul lui Dumnezeu, ii da lec^ii zilnice de delicate^e.

Cum se erodeaza increderea in sine... daca se intalne§te cu o rabdare nebuna a iubirii pentru altul, care nu vrea sa il lase din mana in niciun chip.

Spre sfar§itul vie^ii sale am avut un vis dumnezeiesc, pregatitor. ..in care 1-am visat pe bunicul meu cazut in fantana noastra de la ^ara, apa era pana sus, la buduroaie120 §i el a intins mana spre mine, care eram afara din fantana, ca sa il scap, sa il salvez.

120 Pietrele de la suprafata fantanii.

83

Mai era doar o jumatate de metru pana la mainile lui intinse spre mine. N-am putut sa il prind §i...m-am trezit inspaimantat. I-am spus visul. Nu mai §tiu ce mi-a spus atunci.

Insa am devenit §i mai vehement... dar nu la vedere. Eram mai delicat cu el, ii aratam §i mai mult dragostea mea. . .§i asta 1-a inmuiat cu totul.

Acum dorea sa mergem la Biserica, nu ne mai dracuia rugaciunile, dar. . .nu dorea sa se spovedeasca.

Vreo trei ani a trebuit sa il convingem sa faca asta. Cand a spus da, m-am atyinut sa nu chiui de bucurie. L-am chemat pe unul dintre preo^i acasa121 §i 1-a spovedit...dupa ce il catehizasem, in exces, ataxia ani. Eu nu eram preot pe atunci.

§i aici e minunea, care m-a cutremurat §i ma cutremura tot timpul, atunci cand ma gandesc la el §i la acea clipa!

Spovedania s-a produs diminea^a, intr-o zi racoroasa [atat mai §tiu] . . . §i noi am ie§it afara. Ii spusesem ce trebuia sa spuna, ca nu trebuie sa ii fie ru§ine, ca asta §i asta e pacat. Ii analizasem pacatele lui anterior, ii spusesem ce era pacat §i ce trebuia sa spuna in definitiv.

§i spovedania lui, prima §i ultima... a durat vreo 3 minute. Nu §tiu ce 1-a intrebat, ce a spus §i nici nu m-a interesat acest lucru.

Pentru ca, ceea ce mi-a dat Dumnezeu sa vad, dupa ce am intrat in camera, dupa ce el s-a spovedit...era tot ceea ce trebuia sa §tiu.

Caci atunci, cand am intrat in camera... am vazut fa^a lui plina de lumina dumnezeiasca §i pe el iradiind de bucurie sfanta.

In acea clipa, pentru a nu §tiu cata oara, ma intalneam cu minunile lui Dumnezeu, cu modul cum Dumnezeu na§te Sfinfi din comuni§ti atei, din aceia, pe care l\\ venea sa ii strangi de gat de enervare §i din cauza satanismului ce emana din ei...§i m-am umplut de o cutremurare plina de lacrimi de bucurie.

Eram intr-o stare de perplexare. De bucurie §i cutremurare, de teama §i evlavie, de dragoste §i de incantare. Pentru ca omul pe care eu ma muncisem sa il convertesc.ma facuse mar^ prin urechile lui, care crezusera tot ceea ce le spusesem eu. . .dar le era ru§ine sa imi dea dreptate, sa imi spuna ca a§a e: via^a lui a fost goala fara Dumnezeu.

Atunci am in^eles ca nu e in van sa vorbe§ti la pere^i, ca nu e pierdere de timp sa uzi cozi de topor, pentru ca, Dumnezeu face din to^i ura^ii §i ghebo§ii, din to^i arogan^ii §i fanaticii, daca vor, numai daca vor. . .fapturi iradiate de slava Sa.

121 Pe parintele Viorel.

84

Eu ma spovedisem de sute de ori...§i el doar odata. Eu aveam liste de pacate, scrise, gandite, con§tientizate...§i el a spus trei lucruri, habar am ce. . .§i s-a mantuit inaintea mea.

Dupa imparta§ire a adormit instant... §i era ca un prune frumos. Semana eu o fotografie a mea de cand eram mic, eu fa^a dolofana §i impacata. Sufletul sau era impacat.

Peste cateva zile a adormit intra Domnul...§i la inmormantarea lui s-a produs o alta minune cople§itoare: timp de trei zile, de cand am venit eu acasa, de la Bucure§ti, pentra inmormantare, fa^a lui a suras, era vesela §i a fost a§a pana 1-am pus in pamant iar timp de trei zile, cat am facut privegheri la capul lui, cu citiri din Psaltire §i cat m-am plimbat dupa tot ceea trebuia pentra inmormantare (groapa, dric, mancare pentra pomana)...m-am sim^it ca in zilele pascale §i nu la o inmormantare.

Doamna preoteasa mi-a facut surpriza sa ii redea fotografiei via^a ei, aproape de autenticul ei.

Dumnezeu a lucrat tainic §i i-a redat via^a fara de moarte bunicului meu.

El §tie mereu sa ne umple de surprize fara seaman, de care nu suntem vrednici. El ne spune sa nu disperam nicicand §i sa nu slabim cu duhul nostra... pentra ca frumusetea lui Dumnezeu vine atunci, cand nu mai credeam ca o sa vedem lumina, alinarea, bucuria dumnezeiasca.

85

Despre limba romana... dupa George Pruteanu

1 99

A fost un neprevazut...anun{ul mor^ii sale . Lucrurile, ca §i viejile oamenilor, tree ca strofa unui poem. Tocmai eram la masa...§i televizorul ne-a adus vestea dureroasa a plecarii sale dintre noi. . .din cauza unei inimi haituite de prea mult.

Emisiunile, interviurile, pledoariile sale politice §i munca sa online pentru limba romana cred ca a contat. Conteaza pentru ca a militat pentru valoare. Conteaza pentru ca a militat pentru o verticalitate a prezentarii de sine in dialog, in cadrul dialogului deschis, amplu.

Noi nu il cunoa§tem sub aspect personal ci numai social, mediatic, a§a cum reie§ea din prezentarile sale publice. Insa, ne-a fost indeajuns sa in^elegem ca suntem, intr-o anume masura, tributarii muncii sale na^ionale pentru prezervarea mladierii §i a ingenuita^ii limbii romane.

Crezul meu profund e acela ca in limba romana se poate exprima orice, daca te la§i condus de ea, daca ii sim^i vivacitatea mereu altfel. Te po^i exprima pentru ca te poate pastra, pentru ca are o maturitate atat de profunda incat te poate cuprinde in varii forme.

D-l Pruteanu ne-a amintit acest lucru...Ni 1-a repetat continuu. Noi trebuie sa traim virtualita^ile limbii romane ca pe propria noastra via^a. §i nu e nimic mai uimitor §i mai plin de neprevazut decat inima, care se lasa povestita in limba romana.

Da, nimic nu e mai plin de candoare decat acest continuu a fi in limba aceea, care l\\ salveaza identitatea.

122

Articol scris pe data de 27 martie 2008.

86

Experienta romdno-iraniand sau cum e sd ai bun simt

1 9^

1. Salvali-vd bunul simi, dacd altceva nu se maipoate!

Intregii isterii online, si nu numai, iscate de gestul IPS Nicolae Corneanu autorul de aici ii raspunde intr-un mod impecabil.

Suntem bucurosi sa apreciem, pentru a doua oara in aceasta lima, juste^ea si bunul simf al autorului articolului de fa^a. Se dovedeste un om, un crestin ortodox si un intelectual in formare de mare echilibru. . .si bunul sim{ ^ine de echilibru!

Ii dam intru totul dreptate!

Asistam la gesturi de ghetou, la exprimari viscerale de furie si de ambi^ie, la bucuria de a aveaj^e cine sd denigrezi . . .si la prea pu^ina marturisire a experien^ei ortodoxe si teologice ca atare.

2. Iranianul, prietenul meu, eel care stie sd vadd in clienfi... niste oameni

Am vrut sa dau intaietate acestui nou creator de online, foarte disciplinat si atent, pe care nu il cunoastem, dar care ne-a impresionat extrem de placut in aceasta luna.

123 Articol din 30 mai 2008.

87

§i asta, pentru ca efortul sau de a iradia in jur moderate, bun sim{ §i in^elepciune tinereasca foarte atenta, sa nu ramana neelogiat...

§i acum incepem subiectul ca atare. . .

Ma due saptamana asta in vizita la iranianul, care ne vinde produse electronice la eel mai mic pre{, cu putin^a, de pe pia^a. Prima oara cand 1-am cunoscut, am crezut cae... o gluma, ca are ni§te produse furate, §manglerite de pe undeva. . .sau defecte.

- Cum, astea sunt pre^urile dv? ! . . .

- Da. . .Noi credem ca Dumnezeu vede. . .§i ne da cat avem nevoie!...

Mi-a placut din prima. Povestea sa e simpla...§i criminal de complicate. S-a casatorit cu o romanca, are doi copii, are afacerea lui, e omenos cu fiecare client, ii da produsul, il probeaza omul, ffi baga bateria in aparat, te inva^a cum sa mergi cu produsul, ni da detalii. . .i^i vine sa crezi ca e§ti in altd tar a §i nu in Romania.

Insa, pentru ca acum s-a corcit cu a noastra, daca se intoarce acasa... aia ii iau gatul. §i acum, omul care a venit in Romania la inceputul anilor '90, nu mai poate sa se intoarca acasa, in Iran, decat fara. . .cap.

3. Discuiii despre viafa...de la inimd la inimd

Cand ma vede...ochii ii sclipesc de bucurie, ma saluta calduros, intram in discuiii fara preambul...§i vorbim de la inima la inima.

Eu in^eleg ceea ce vrea sa spuna §i il ajut sa fie coerent in limba romana, nu fac gesturi de om prost, cand omul gre§e§te vreun cuvant sau se exprima pasare§te in limba romana, ci ii vorbesc ca unui roman, ca unui prieten, ca unui suflet de om sensibil.

§i, se simte bine, jubileaza!...§i ma bucur ca jubileaza, pentru ca tot omul trebuie sa se simta foarte bucuros, cand un alt om il in^elege §i il pretuie§te.

§i cand m-am dus saptamana asta la el imi spune despre... durererea lui. . .Care era durerea lui?

- Parinte, in Iran... la mine, acasa... nu exista libertate de expresie...de exprimare...Eu, ca §i al^ii, am fost inva^i de mici ca noi, daca omoram toata Planeta, mergem in Rai, la Allah... Dar ceilala^i unde merg?...Acum, cand s-au deschis

88

grani^ele §i musulmanii mei au ajuns §i in Europa...nu e decat inceputul...

- Inceputul a ce?

- Inceputul bombei...

- Crede^i ca nu se vor putea aclimatiza aici la noi, ca nu se vor da cu a§tia ai no§tri?

- E de la om la om. Unii da, al^ii nu. . . §i eu cred ca. . .peste ceva timp. . .vor face mult rau Europei. . .fra^ii mei. . .

- Adica o sa fie violent?!

- Da... violent rau de tot...Nu pot trai daca nu se razbuna...

-Chiar a§a sunt?!...

- Acu'...Dumnezeu e sus!...Stiu ce spun. O spun eu...nu

dv...

4. De ce bunul simf trebuie salvat?

Pentru ca sa putem convietui. . .find foarte diferrfi, din ce in ce mai diferiti...

Imi spune el: Religia e ca o haina sub care po^i sa faci multe...

-...dracii, belele...

- Da, belele... Daca eu sunt musulman §i dv. sunte^i cre§tin. . .ce ne face sa nu vorbim?

- Prostia. . .§i lipsa bunului sim^. . .

- Da. . .Pentru ca fiecare padure are uscaturile ei. . .

- Da, avem multe uscaturi.... La dv., acolo, sunt aia cu mitraliera, §i va ^in din scurt. . .pe cand la noi e multa relaxare. La dv. aia sunt cu mitraliera, la noi. . .sunt mul^i curvari.

- Da, fanatici...Eu nu pot, acum, fiind aici, sa vad cum romanii vor sa perieze imaginea noastra, a musulmanilor, §i sa spuna ca la noi, acasa, oamenii nu sunt fanatici. Ba da, sunt fanatici! §i te omoara. . .pentru ca a§a crede ca e bine...

Pe mine, daca ma intorc acolo, ma omoara pentru ca...acum nu mai sunt al lor. Dar, daca as. mai fi acum musulman... §i a§ face multe rele, a§ omori, a§ face rau. . .

- in^eleg, va in^eleg. . .

- ...a§a, nu ar fi nimic rau, nicio problema...Dar acum sunt o problemd pentru ca, de§i sunt Iranian, nu mai sunt musulman.

89

5. Discuiia e ceea ce e omul

Binein^eles, daca eram ortodox fanatic sau preot justiciar nu mai aveam astfel de conversa^ii niciodata. . . §i, daca imi mai aduceam aminte ca domnitorii mei le-a tras-o la glezne la musulmanii lui se ducea totul de rapa.

Daca incercam sa convertesc pe iranianul meu, care nici musulman nu mai e, dar nici de-al nostra nu e cu totul... ma aratam un om, care crede ca convertirea se face prin strdngerea de gat sau prin pisdlogiri continue.

Insa nu convertirea e solu^ia pentra ca noi sa fim prietenil . . . Apropierea dintre noi nu se face pentra ceva anume ci pentra afi noi inline in manifestarea unuia fa^a de altul. Daca ma duceam la el cu scopul de a mi-1 face adept sau neofit... nu mai ma duceam ca la un prieten, ci ca Stallone124, cand trebuia sa ciuraiasca toata ceata vietnamezilor din jungla.

Cu o mentalitate de predicator pldtit sau cu o mentalitate de mdntuitor cu forfa nu se realizeaza lucrari durabile, ci apropierea dintre noi consta in a veni cu ceea ce e§ti §i a te manifesta ca atare, a vedea altul Ortodoxia, in toata splendoarea ei, manifestandu-se in tine, ca noble^e, ca bun sim}, ca daraire §i verticalitate...§i convingi, chiar daca nu vrea iranianul meu sa accepte in inima lui acest lucra.

Cand ceva este mai mult decat vizibil nu mai trebuie verbalizat. In^eleg §i du§manii tai cine e§ti.

Nu trebuie sa imi scriu pe frunte: Bai, musulmanilor, catolicilor, baptistilor, mormonilor, eu sunt preot ortodox si voi suntefi niste mameluci cu to}ii! Pentra ca, atunci cand va dori vreunul din ace§tia sa vorbeasca cu mine sau ma intalnesc cu ei, te miri unde, vor in^elege cu varf §i indesat cine suntem fiecare, ce facem fiecare, ce putem fiecare... §i nu mai trebuie sa facem apologia lui Prometeu, care manca mun^i la micul dejun .

Daca e§ti...e§ti! §i daca esti se vede de la o po§ta. Pentra ca, daca nu e§ti. . .si mai esti si popd... cum ii place prostalaului sa te numeasca, dar te dai ca esti, dar nu prestezi convingator... atunci e§ti penibil, la greu, si nu te mai albe§te niciun Crez recitat pe de rost sau o jumatate de Psaltire declamata.

12 Sylvester Stallone: http://www.imdb.com/name/nm0000230/.

125 Prometeu (a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Prometeu) nu manca munti...Insa ceea ce am vrut sa spun aici e aceea, ca nu trebuie sa mai evidentiem ceva... cand acel lucru este evident.

90

Pentru ca omul cand te miroase ca e§ti javra, ca e§ti profitor, ca habar ai dar dai §i tu cu pliscul, se satura...§i nu mai ii po^i explica de niciunelea. Po^i sa pui banere pe Biserica, sa faci mii de metanii in vazul lor...daca ai cazut la proba de caracter, daca nu e§ti devotat cu totul pentru ceea ce faci §i nu e§ti capabil. . .nu e§ti pe nicaieri126. . .

Deci nu mai merge cu texte, nici cu pretexte, nici cu promisiuni...ci cu manifestari extrem de clare a ceea ce stii §i faci.

6. De ce il evocpe iranianul meu cu bucurie?

Pentru ca nu a vrut niciodata sa ma minta cu ceva.

Pentru ca nu s-a dat niciodata de de§tept, de erudit, de §mecher, de. . .floare rani. . .

Pentru ca a vorbit cu inima §i cu bunul sinu\

Pentru ca i§i face datoria de romdn... Iranian fiind el.

Pentru ca e un roman destupat la minte.

Pentru ca n;i face mare placere sa vorbe§ti cu el.

Pentru ca nu isj calca cuvantul dat fa^a de clientul §i prietenul lui.

Pentru ca nu m-a intrebat niciodata unde stau, ca^i ani am. . .adica nu a fost curios.

Pentru ca el a vorbit cu omul, care a sim^it ca sta in fa^a lui §i nu §i-a schimbat glasul, pentru ca eu sunt preot.

Pentru ca le zice. . . romdne§te. . .

Pentru ca e nepartinitor. . .

Pentru ca este echilibrat. . .

Pentru ca §tie sa planga, atunci cand un musulman ucide uncre§tin...

Pentru ca un preot ortodox, adica eu, ii sunt recunoscator pentru ceea ce m-a inva^at §i anume: ca n-am dreptul, niciodata, dar niciodata, sa cred ca stiu cine este cineva, pdnd nu il ascult.

Pentru ca e bine. . .sa ai despre cine scrie lucruri frumoase.

126 Nu te mai crede nimeni ca esti om responsabil.

127 Adica e transant. Spune rapid ceea ce crede si ce vrea.

91

Defrunza de vie si despre miros

1. Mirosind la... supermarket

128

1 90

Chestia cu mirosul . . .la mine e o problema veche, care il scotea din sarite pe bunicul meu130, atunci cand eram copil. . .

Eu miros si miroseam painea, ciorba, strugurele, servetul (asta in mod discret...nu stateam 3 ore ca sa miros toate de pe masa) insa el credea ca nu imi place ceea ce mananc. . .Degeaba ii explicam eu ca savurez mirosul... El credea ca nu imi place mancarea...

Acum, ma due la supermarket la cumparaturi si miros ceapa, morcovii, carnea...§i daca nu fac asta aici, s-ar putea sa cumpar chestii stricate la greu.

Privesc, miros, ating, cantaresc lucrurile...si apoi le cumpar. Am contact direct cu cartoful, cu rosia, cu ceapa, cu mararul...

' Articol din 5 iunie 2008.

Cu mirosirea lucrurilor, a alimentelor, a cartilor.. Marin Piciorus.

92

Daca nu le atingi §i nu vezi cat de sanatoase sunt...nu ai fler la cumparaturi sau e§ti un cumparator aseptic... care osao dai in bara.

§i miroseam un mar ca sa vad cum miroase. . .

O domni§oara m-a vazut ca fac acest gest §i, instinctiv, 1-a facut §i ea. Dupa ea, o alta doamna. . .Am vazut asta discret. . .fara samaholbez laele...

Insa am observat din aceste gesturi ale lor, ca nu se gandesc mereu, atunci cand cumpara, cum miros produsele pe care le vor manca. . .

De aceea dau cu mancarea in co§, o arunca in cos ca pe minge...§i nu o a§eaza in co§. Astas arata ca trateaza mancarea ca pe un de§eu §i nu ca pe un dar de la Dumnezeu... sau cumpara mai mult decat pot manca.

Pentru mine acest lucru e inadmisibil. Daca un produs miroase frumos, arata bine §i e si bun la con^inut. . .atunci e bun §i il voi mai cumpara. Dar daca ceapa miroase dupa-cum-nu-vreau- sa-va-explic iar berea are un gust §ocant-de-ne-cumparat iar carnea are un miros de-aruncat-unde-§trfi-cu-totii. . .nu o cumpar!

2. Diferenia dintre a vedea...§i a cdlca iarba

Nu cdlcafi iarba! .. .ne-a scos din atingerea vie, reala cu natura. Noile genera^ii urbane privesc iarba precum pe§tii din acvariu: uitd-te dar nu o atingel

Insa covorul din casa, ala pufos, ala soft...e o imitate confortabila a ierbii vii, crude, inalte, in care te afunzi §i care miroase seducator, prea seducator. . .

Am intrat ieri in iarba, in iarba ca un covor...§i am sim^it ca traiesc, ca imi umflu plamanii, ca mi-i vindec. Pentru ca atitudinea cea mai buna vizavi de iarba este sa ingenunchezi §i sa o miro§i, sa o strangi in bra^e, sa o sim^i cat de vie e, ce mare dar de la Dumnezeu e...§i sa multume§ti pentru ea. Sa multume§ti pentru floare, pentru copac, pentru iarba, pentru apa, pentru lini§te, pentru miasma buna, pentru mirosul bun. . .

Mirosul de tomberon, closet §i nespalare al omului...nu il are natura nepangarita de el! Via^a ierbii e o vitalitate plina de smerenie. Gesturile dragostei noastre §i ale delicate^ii noastre trebuie sa fie ca boga^ia §i spontaneitatea ierbii. Trebuie sa dai mult, sa fii mult, sa ier^i mult.

93

N-am stiut sd ma inchin...

1 . Probleme de. ..corectitudine.

1 T 1 /\

Romania . Bucuresti. 29 iulie 2008. In mijlocul unui autobuz marca RATB. Intr-un spa^iu sufocant, unde, daca faci un gest deranjezi masiv coafura unei doamne sau calci pe picioare pe eel care sta in spatele tau, ca un carlig de macara...noi. Noi, adica eu. §i, in fa^a noastra, pe scaun, un domn ne. . .filmeaza.

Cu ce? Cu ochii. Noi avem sansa - o sansa repetitiva - ca toata lumea, interesata sau nu de ceea ce ascunde barba mea, sa vrea sd nefilmeze. §i ne filmeaza pana la enervare sagace. Se uita in ochii tai si uita...sa mai mute capul mai la dreapta...sau mai la...stanga.

Pe scaun, lejer, un domn se inchina. De ce? Pentru ca eram / treceam prin fa^a unei Biserici ortodoxe. Ne inchinam si noi. §i ne inchinam nu pentru ca il vazusem pe domnul, pe doamna, pe tanarul de langa noi ca...se inchina, ci pentru ca e obiceiul viu [nu un automatism] de a ne manifesta dragostea de Dumnezeu, nu numai cand vedem Biserici in fa^a, ci oricand putem sa avem un moment de respiro, ca sa ne rugam si sa ne inchinam Domnului.

Insa domnul, care sta lejer pe scaun, se inchina... inspre Biserica. Noi, care stam cu spatele spre Biserica si cu fa^a spre dumnealui, ne inchinam s/?re...dumnearui, dar cu inima la Dumnezeul nostru treimic si nu ne intoarcem spre Biserica.

§i...ne-a receptat, imediat, da imediat, incorectitudineal Incorectitudinea pe care am manifestat-o, cand ne-am inchinat

131 Articol din 29 iulie 2008.

94

atunci, cand am trecut pe langa o Biserica, pe langa un locas. al Domnului.

Bine ca imi dadusem acoperamantul jos de pe cap...§i nu m-am inchinat cu ceva pe cap, pentru ca incorectitudinea devenea de 1+ 1, §i 1+ 1 egal doi.

De la depistarea incorectitudinii pana la darea jos din ma§ina s-au derulat...2-3 minute. A venit de la locul sau, m-a intrebat daca poate sa imi spuna ceva, am devenit sociabil...§i, mi-a spus ca atunci cand mai tree pe langa o Biserica trebuie sa ma inchin...cu fa^a spre Biserica §i nu a§a, uitandu-ma aiurea, dupa berze.

I-am spus ca sunt preot §i teolog...§i, prima sa reac^ie a fost urmatoarea: Da, pai mi-am dat seama dupa barbdl

Intamplarea paradigmatica se incheie aici. Esen^a ei vom incerca sa o talmacim in continuare.

2. Static si dinamic.sau ce se intdmpld cand nu ai ceface

A presupus ca sunt om religios . . .§i a vrut sa imi dea o lec^ie dura, pentru ca, intr-o situate data... a avut impresia ca a fost mai cored decat omul religios de langa el.

Impresia corectitudinii sau motiva^ia corectitudinii in forul sau interior a fost mai importanta, pe moment sau poate e norma generala de comportament, decat. . .bunul sim{ al rela^iei.

Mai inaintea socializarii reale, a vorbirii despre sine §i cu altul despre sine...s-a trecut la faza defensiva, la cea de anihilare a persoanei din fa^a ta.

Adica eu §tiu ca a te ruja, a te coafa, a te imbata etc. nu sunt lucruri bune §i, din pronia lui Dumnezeu, mai sunt §i. . .preot.

ion

Asta ar trebui sa ma transforme intr-un Torquemada al moravurilor. Pentru ca am §tii toate acestea §i altele o mie ar trebui sa ma simt indreptdiit - fara sa mi-o ceara nimeni - ca in drumurile mele sociale / societale - cand vad o neregula sa o sanciionez brutal.

Daca vad ca cineva nu se inchina pe langa Biserica, noi ar trebui sa il admonestam imediat, fara cru^are. Daca nu are batic pe cap, ar trebui sa o dam afara din Biserica, daca miroase a tutun ar trebui sa dam cu el de prima bordura, pentru ca §i-a permis, dupa o tigare, sa ne. . .abordeze.

132 Tomas de Torquemada: http://en.wikipedia.org/wiki/Tom%C3%A1s_de_Torquemada.

95

Insa ar trebui sa facem toate acestea...fara a dori sa §tim c«e s««? ace§ti oameni, wide s-au nascut, Je wide vin, cwm trdiesc ei de obicei §i, daca ceea ce noi numim cataclism . . .e §i pentru ei aidoma.

Deci ne-am izbit de aplicarea corectitudinii universal valabile, fara racordare la cazurile particulare, corectitudine originata de raportarea statica la via^a religioasa. Pentru ca omul ca atare era inva^at ca lucrurile religioase se fac numai intr-un singur fel...el amendeaza / §i va amenda pe fiecare alt om ca atare, care iese din schema lui de calcul.

Pentru ca gestul insemnarii cu semnul Sfintei Cruci el §tia ca se face numai cu capul gol §i indreptat spre...loca§ul Bisericii, a considerat ca e un real pdcat, faptul ca eu nu m-am comportat, intotdeauna identic, cu aceasta prescript sau ca o ignor metodic.

De aceasta data insa m-am comportat aproape... ortodox. Sunt cazuri in care sunt §i mai neortodox decat acum. Pentru ca suntem inva^i cu potcapul in cap, ne inchinam cu caciula in cap de multe ori, cu §apca, ne inchinam mai in graba sau foarte incet sau punem mana la inima in graba §i atat...sau nu ne inchinam deloc, cand trecem prin fa^a unei Biserici. . .

La suprafa^a, ca §i cand omul are numai trup - §i simptomatologia staticului se leaga de vizualitatea gesturilor somatice - omul vede una, dar el nu §tie ca preotul care trece acum pe langa Biserica sta mereu, ore in rugaciune §i pentru el, nu exista inceput de rugaciune... §i sfar§it de rugaciune, cum nu are momente, cand incepe sa gandeasca §i momente cand ia. . . vacan^e in domeniul gandirii.

Nu, omul de langa el nu §tie multe despre acest preot...cum nici noi nu §tiu, mai deloc, despre cei din jurul nostru.

Insa modul nostru de a ne comporta este inclus in domeniul dinamicului vie^ii duhovnice§ti. Daca ploua, daca bate vantul §i daca sunt intr-un loc cu oameni, care abia a§teapta sa imi dracuie sfanta cruce...nu ma inchin in fa^a Bisericii sau nu dau milostenie, ca ei sa traga concluzii despre portofelul meu sau despre marinimia mea.

Nu fac gesturi nici declaratorii, nici ostentativ. Nu vreau sa ma creada nici sfdnt §i nici pdcdtos, nici cu multd carte §i nici fara discerndmdnt.

Pentru ca gesturile mele liturgice [§i inchinatul in fa^a unei Sfinte Biserici §i milostenia la corf de strada sunt gesturi liturgice, de preamarire a lui Dumnezeu] nu le fac pentru ca trebuie sa fiu aplaudat sau ofensat de catre cineva, ci pentru ca

96

sunt manifestarea fiin^ei noastre fa^a de Dumnezeul nostru si fa^a de oamenii din jurul nostru. Nu facem gesturi automate, ci firesti, in duhovnicescul si semnificativul lor.

Daca il salutam pe cineva sau daca nu il salutam...aceste lucruri se fac cu rost. Rostul inchinarii, rostul pentru care mergem la cineva, undeva, intotdeauna are conota^ii mai vaste decat...vederea.

Vederea fizica, fara o vedere duhovniceasca e boanta si oamenii nu vad nimic mare^ nici in tacerea noastra si nici in cuvantul nostru. Ba, nici in eforturile noastre multiple de a-i lumina pe oameni, direct sau mediat de online.

Toate par ca se fac sau ca sunt de la sine. Insa nimic nu apare de la sine. §i cuvantul, gestul, privirea...au adancimi si adancimile au nevoie de ochi, de luciditate, de marinimie, de smerenie, de bunacuviinja.

Staticul stie... ce zice cartea. Insa cartea...nu e om. Sfanta Scriptura si Sfnuii Paring vorbesc despre oameni... Dar no^iunea de om e generica, e o vorbire despre general.

Tocmai de aceea, intr-o situate data [nunta, viol, inmormantare, furt, inchisoare, declarable de dragoste, ca sa luam lucruri multiple, si rele si bune] nu merge cu ce spune cartea, ci merge cu. ..ceea ce este.

De aceea se cunund robul lui Dumnezeu Costel, cu roaba lui Dumnezeu Minodora . . .§i oamenii astia stau intr-un apartament sau la casa, au o istorie a lor, au pacate si virtu^i, au parnnii si nasii pe care ii au. . .si ei nu sunt. ..in general.

Astia sunt particulari, au particularismul lor. La fel: Viorel a violat-o pe Emilia. Viorel asta e unul singur iar Emilia e una singura, chiar daca mai sunt alji o mie de viorei si alte o mie de emilii.

§i, ca sa in^elegi cum sta treaba cu ei, si ce sa le spui, ce sa-i sfatuiesti si cum sa-i ei, si cum sa le explici...nu scrie in nicio carte, in nicio Scriptura, in niciun Sfant loan Gura de Aur, pentru ca fiecare om si fiecare pacat si fiecare slujba se face cu niste oameni, intr-un moment istorie si in niste condi^ii foarte bine batute in cuie.

Daca nu ai ce facc.te po^i face poli^ist, avocat, preot sau medic, care sa nu in^elegi, ca pentru toate astea trebuie sa ai voca^ie si ca sa lucrezi cu oamenii, uneori, trebuie sa fie supraom si tot nu ii aju^i cu mare lucru.

In^elegi, cand lucrezi cu oamenii, ca nicio carte si niciun sfat si nicio pova^uire nu te pot ajuta, pentru ca totul e

97

general... pe langa particularul atdt de complex, care i^i sta in fa^a §i ni spune: §i acum: cefacem?

3. Strdvederea dinamicd si legalitatea staticd

Tocmai de aceea, rupand din context problema omului care are un nume §i o via^a unica. . .ai sohrfii la orice. Cre§tinul trebuie sa se inchine, sa posteasca, sa i§i pastreze fecioria, sa fie nebe^iv, neclevetitor etc. Cu legitatea e u§or de inva^at pe de rost.

Inve^i ca^i ani trebuie oprit cineva de la Sfanta Euharistie pentru avort, pentru crima §i pentru adulter, le aplici pe pielea altora §i nu pe pielea ta, crezi ca ^i-ai facut datoria, chiar po^i sa ai con§tinu;a beton de impdcatd .. .insa sa nu ai niciodata de-a face cu Minel, Costel, Cozmina, Augustina, care §tiu ce §tiu, care fac ce fac, care sunt cine sunt...§i nu au nimic de-a face cu repetivitatea...ci cu unicitatea, cu excep^ia, cu modul particular de afi un om.

§i, pentru ca legali§tii sunt cu mult mai mul^i in Biserica §i in societate, decat stravazatorii adancurilor oamenilor sau decat oamenii care au bunul sim^ sa nu se creada Dumnezeu pe pdmdnt, traim de fiecare data aproape stupoarea, ca oamenii pe care ii spovedim, pe care ii sfatuim, cu care vorbim foarte intim, spre folosul lor, sa considere ca nu suntem atdt de buni pentru ei. . .pentru ca nu ii batem, nu ii ocaram sau nu ii privim de sus.

Adica prefera pur §i simplu un fel de tratament sadomasochist la nivelul rela^iei duhovnic-confident, decat larghe^ea duhovniceasca in care pot create ca unicitdfi . . .§i nu ca piese de strung facute in serie.

Pentru ca dinamismul vie^ii duhovnice§ti, realismul vie^ii duhovnice§ti nu permite chiciul interior, nu permite repetrfia, nu permite predica, fapta §i via^a de ochii lumii sau inchipuit identice cu ale Sfin^ilor.

1 W

Noi nu suntem niciunul loan Gura de Aur . Niciunul nu suntem Grigorie Palama134, Dostoievski135, Platon136 sau Euripide137. Ci, fiecare avem darul dumnezeiesc ca sa fim Costel, Maria, Miruna, Savatie, Grigorie sau Marian, daca acceptam ca reala credin^a, reala sfin^ire, reala dragoste, realul dor de

133 Mai multe detalii: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

134 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama.

135 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski.

136 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon.

137 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide.

98

Dumnezeu §i de frumos §i de comuniune sunt realitafi reale in noi §i nu realitafi de tip. . . lingvistic, declaratoriu, adica inexistenfe frumoase.

Din acest motiv noi, preotul Dorin, suntem cat suntem, cat putem, in masura sanata^ii noastre trape§ti §i suflete§ti, in func^ie de biografia noastra, de prietenii no§tri, de du§manii no§tri, de via^a religioasa, politica, culturala, economica pe care o traversam §i de locul unde suntem situa^i, pu§i de catre Dumnezeu.

Noi nu suntem intr-o mie de feluri. Noi avem limitarile noastre, limitari pe care trebuie sa ni le asumam §i care sunt lasate astfel de catre Dumnezeu in via^a noastra. Noi putem sa facem anumite schimbari, ne putem redirec^iona mereu dragostea spre Dumnezeu nostra, spre mila §i dragostea Sa infmita pentra fiecare creatura a sa. Noi putem sa facem cat putem.

Insa noi nu putem sa ne dam aripi ca sa zburam. Nu ne putem da o Romanie dupa cum visam noi, in indiferen^a naucitoare fa^a de to^i cei care traiesc aici. Nu putem sa ne dam o lume dupa nalucirile noastre. Nu putem sa ne dam, a§a, de la noi...darul de a trait o mie de ani §i de a fi eel mai frumos, de§tept §i sfant de pe toata planeta.

Nu! Noi putem sa facem ceea ce con§tientizam ca putem sa facem §i in masura in care ne smerim sub palma lui Dumnezeu ca sa tindem. . . sa facem.

Nu ne suntem de ajuns noua inline.

Nu ne putem gasi implinirea in noi inline.

Nu ne incalzesc legile.

Nici interdic^iile neiubitoare de fra^i.

Nu ne implinesc.egoismele noastre viscerale, adanci §i nici infatuarile noastre splendide.

Ci, in masura in care ne dam seama ca unii prin aifii ne . . . vedem pe noi inline, §i unii prin aifii viem §i suntem, pentra ca to^i ne mi§cam in haral bunata^ii §i pasuirii lui Dumnezeu fa^a de noi, §tim ce nu e bine sa facem... chiar daca ar parea cored sa facem acel lucra.

Nu e bine sa ne credem atotrezolvatori de probleme.

Nu e bine sa presupunem ce e bine sa facem pentra altul sau ce e bine sa faca altul pentra el insu§i, in afara de decizia lui.

Nu e bine sa ne credem mantuitorii altora, salvatorii de la inec, droguri §i desfrau, pentra ca i-am oprit noi cu for^a sau prin amenin^are.

Nu e bine sa punem pe om sub lege, sa il vedem inferior ei...§i sa nu vedem ca, pentra om, trebuie sa §tii sa iconomise§ti

99

legile, sa le suspenzi, sa le ridici temporar, sa le curbezi...de dragul lui, pentru ca fiecare om...are nevoie de o solufie unica la o problema unica.

Nu e bine sa te apropii de om §i de problemele lui cu badaranie crunta §i sa crezi ca, daca e§ti cine e§ti...po^i sa spui orice §i oricum. . .pentru ca §i a§a tot se. . .vindeca omul.

Nu, omul nu se vindeca cu legi...ci prin dragostea ca 1-ai ingles §i il pretuie§ti! II vindeci daca ii sade§ti in fiin^a lui sentimentul real - §i nu inchipuit - ca totul e posibil, ca impreuna pute^i muta mun^ii, to^i mun^ii.

Insa, pana atunci, unii vor fi supercorectii, mai corec^i decat perfectul...§i vor taia §i spanzura §i enerva la maximum pe toata lumea, fara discriminare, iar al^ii vor incerca, cu chiu cu vai, sa schimbe macar 1% din ceea ce au distrus matadorii spiritului138, ai legilor §i ai lipsei de cuviin^a.

Procentul infim reprezinta, de fapt...numarul de oameni pe care ii po^i intraripa ca sa se schimbe cu totul, in mod deplin §i sa i§i sfm^easca via^a.

§i vorbim in termeni infimi... pentru ca am nrfeles ca nu po^i sa faci nimic, daca omul, omul particular, acest particular, pe care il cheama Sfantul Simeon Noul Teolog139, Eminescu140 sau Brancu§i141, nu vor ei, suta la suta, sa faca ceva cu ei m§i§i. . .§i pentru alji, pentru mul^i al^ii.

In rest... personality pe banda rulanta, piese de schimb, oamenii modei, impozan^ii zilei, neapara^ii de o secunda ai patriilor sau ai planetei...adica acest 99% nesemnificativ, nesemnifwativul notoriu, pentru... reala via^a a Impara^iei lui Dumnezeu.

Tocmai de aceea §i cuvantul Domnului vorbe§te despre turma mica, despre incrediniatii in mod autentic ai Sai, care nu se smintesc de nimic, de niciun pacat, de nicio amenin^are, de nicio cataclismica reorientare a lumii.

Cei care confunda lupta cu taurul cu.. .lupta cu omul.

139 Mai multe detalii: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog.

140 Idem: http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html.

141 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi.

100

La 18 ani de la primul pas spre...mintea eclesiala

1. Nimeni nu mi-a spus ca trebuic.sa ma pregatesc

142

Copilaria noastra a fost plina de munca, de cautari enorme...§i ceea ce dv. vede^i la noi pe blog, aceasta munca continua nu este o excepjie sau un act de orgoliu, ci normalitatea cu care am trait de cand ne §tim.

Munca, crea^ia, noutatea erau in fiin^a mea la ele acasa, fie ca era vorba de desen, de citit, de scris, de pictat, de facut jucarii sau planuri de excursii singuratice prin paduri §i zavoaie.

Insa, dorul meu de nou, de viu, de prietenie, dorul de dor, dorul de absolut, dorul de indescriptibil, de inefabil nu §tiam ca e...Dumnezeu.

Articol din data de 6 august 2008.

101

Incercam sa caut in oameni §i in car^i, in filme sau desene animate, in propriile mele \ari cu jucarii [adica aveam un teren, pe care mi 1-am luat prin efraciie de la bunica mea, tocmai unde era pamantul cu cap§uni §i acolo mi-am facut fara dorului: o ^ara in integralitate, cu oameni de plastic, gradini, fantani, locuin^e, fluviul care a starpit to^i cap§unii etc.] §i in propriile mele plasmuiri. . .comuniunea cu toate.

Iubirea mea iubea tot ceea ce atingea. Nu aveam repulsie fa^a de soare, luna, vara, iarna, oameni, ma§ini, case, §coala...de nimic. Nu am trait niciodata ideea ca nu se poate realiza ceva anume sau ca exista sau pot exista intre oameni momente care nu potfi depdsite.

Mi se parea aiurea - §i mi se pare - ca oamenii se cearta, ca nu i§i sunt loiali propriilor lor aspira^ii, ca le place sa fie prosti §i nu Sfinfi §i arhidestepfi, ca nu au planuri mari, vise mari, ca nu se dedica cu totul celor mai sfinte a§teptari.

De aceea, starea mea de necredin^a [am fost botezat de mic ca ortodox dar nu aveam... obiceiuri eclesiale] era un fel de credinla fara partea finala a credin^ei, pentru ca le gaseam pe toate normale §i la locul lor, dar nu imi pusesem problema asupra a cine le-a facut. Nu mai §tiu ce §tiam sau ce nu §tiam despre Dumnezeu sau daca §tiam ca exista a§a ceva.

Din cand in cand eram dus la Biserica de catre bunica mea cu coliva, ca sa ne pomenim mor^ii sau cand murea cineva, la vreo nunta sau botez...dar nu mi-am pus niciodata problema, pana in momentul convertirii mele, ca...dusul la Biserica este o necesitate neapdratd.

Interesant e, ca aveam unele apucaturi ne-ortodoxe...dar un con^inut al credin^ei §i al iubirii pentru oameni §i pentru crea^ia lui Dumnezeu foarte dezvoltat, ob^inut din contemplarile §i aspira^iile din inima mea, fara ca cineva sa imi fi spus ca a§a trebuie sa ma comport.

Bunica noastra ne-a spus de foarte multe ori, ca de cand ma §tie ea a vorbit cu mine ca §i cu un om matur, fara sa ma toace la cap cu ce sa fac §i cu ce sa nu fac.

Ma duceam la §coala, inva^am, ma jucam, ma plimbam pe unde mi se nazarea...fara sa ma intrebe nimeni pentru ce fac acest lucru, dar §tiam ca la ora 7-8 seara trebuia sa fm acasa, ca sa mancam.

Din acest motiv am trait o libertate de mi§care ca in pustiu, pentru ca ma plimbam pe unde doream, fara sa fm suspectat ca as. face cine §tie ce dracie enorma. . .§i veneam acasa cand trebuia.

102

Iar cu ora mesei, iara§i, nu a trebuit sa imi spuna nimeni ca trebuie sa vin acasd, pentru ca sim^eam ca e normal sa fac acest lucru, pentru ca ducerile mele in natura nu reprezentau evadari din casa §i curte, ci excursii de cercetare a naturii.

§i ce faceam, la propriu? Ma duceam §i priveam cerul minute intregi, numaram norii §i observam modul cum ei se tot schimba. Culegeam plante pentru ierbar §i vieta^i pentru insectar. Ma uitam cum merg §oparlele prin iarba, cum arata gazele, prindeam fluturi, ma duceam sa miros iarba, plantele, sa vad cum arata apa §i pe§tii, cum arata caprioarele sau iepurii, randunicile §i divers^ copaci, ciupercile... pentru ca nu era nimic, care sa nu ma intereseze.

La fel, cand era vorba de car^i sau arta - ce numeam eu arta pana in 12-13 ani - le citeam din scoar^a in scoar^a, recitam cu voce tare, faceam teatru de papu§i, discursuri cornice, incercam sa ma intrec cu fiecare poet, scriitor §i pictor pe care ii cuno§team...§i versificam, pictam sau scriam diverse lucruri in stilul lor.

Mi-am dat seama foarte repede ca stilul nu e de ajuns...§i ca am nevoie de propriul stil, pentru ca fiecare avem un mod propriu de a vedea lucrurile.

Mi-am dat seama de acest lucru privind la colegii mei de §coala, cum fiecare avea un fel al sau de vorbi §i de a ridica probleme. §i, de atunci, am fost foarte atent la felul cum spun, calc, vorbesc, gandesc. . .ca sa fiu eu insumi.

De aceea eram foarte exigent §i critic cu orice, lucram pana cadeam lat de oboseala, ca §i astazi. Fiecare zi era un timp unde faceam tot ceea ce se putea face. . .fara niciun program prestabilit. §i niciodata nu credeam - §i nici nu cred - ca amfdcut sau ca pot sdfac tot ceea ce pot sau ce se poate sau ce e de facut.

Pentru toate aceste motive... a vrea mai mult, a vrea totul, era normalul, adevarata via^a pentru mine. §i, totu§i, a trebuit sa ma coc, precum graul in Ian, pentru ca sa fiu secerat de catre Cultivatorul ceresc.

2. Cand a inceput revolufia romdna din decembrie 1989 am constientizat... pentru ce...m-am pregdtitfard ca sa stiu

Cand a inceput revolu^ia din decembrie... am auzit izbucnirile de sinceritate §i de inflacarare ale oamenilor la radio.

103

Eram la Scrioa§tea, acasa la noi, §i auzind la radio... am deschis televizorul. Atunci mi-a luat ceva timp sa in^eleg ca ce vad e real. . .§i nu e un film sau un desen animat.

Insa, din momentul cand am inceput sa aud acele glasuri. . . au inceput sa se petreaca in interiorul meu schimbari radicale, fundamentale... acele glasuri fiind aidoma cu for^a cautarilor mele, cu dorul meu de tot, de tot ceea ce exista, ca o descatu§are plenara a persoanei mele.

Fara ca sa imi dau seama prea bine...asistam la primul eveniment nea§teptat din via^a mea, la un eveniment care ma inal^a spre un mod de a fi...care imi dovedea ca aspira^iile mele sunt normale.

Pentru ca in fara dorului, in ^ara mea, oamenii traiau dreptatea nu o declamau, traiau in adevar, aveau sentimente §i crezuri puternice, erau razboinici, nu se temeau de nimic. Iar oamenii care ie§eau pe strazi §i care se puneau in fa^a tancurilor...semanau identic, erau fra^i buni, cu oamenii pe care eu ii zamislisem, ii scosesem din inima mea §i erau...papu§i, razboinici sau fapturi din plastic, care aveau un nume propriu, identitate §i mod de comportament proprii.

Insa, eel mai zguduitor lucru, lucru care m-a facut sa vad planul ultim al credinfei mele a fost acela, cand am sim^it ca o for^a, ceva, mai presus de oameni, ii poarta pe ace§ti oameni. . .cum sim^eam ca ma poarta §i pe mine.

Iar in momentul cand am inceput sa vad primele slujbe ortodoxe la televizor §i rugaciuni facute in pie^ele §i pe strazile Bucure§tiului §i, in ziare, au aparut tot felul de mici cuvantari despre credin^a, am in^eles ca....Dumnezeu e Cel care ii poarta pe ace§ti oameni - cum ma purta §i pe mine in incon§tien^a mea - fapt pentru care pot sa sfideze moartea, gloan^ele §i sa aiba atata for^a a adevarului.

Daca Sfantul Petru a avut atata cuvant cu putere multa ca sa converteasca 3000 de oameni, impreuna cu familiile lor iar pe Sfantul Pavel, Hristos, Cel pe care el II prigonea, 1-a convertit cand i S-a aratat intru slava Sa...pe noi, personal, ne-a convertit acela§i Duh Slant, in mod direct, fara mijlocitori umani, pe Care L-am sim^it ca mi§ca aceasta mare de oameni, ca sa strige dreptate §i credin^a, adevar §i omenie.

In sociologie, teoretizarea j9ras7«w7 care-i mi§ca pe oameni ca sa se revolte e formata numai din nevoia de drepturi §i liberta^i. Insa aceasta viziune e reduc^ionista, pentru ca vede in oameni numai. . .ni§te indivizi avizi de trai bun.

104

Reduc^ionista e §i perspectiva psihologica, care vorbe§te despre o intrunire de factori, care ii predispun pe oameni la revolta.

Insa, de§i pe atunci nu §tiam ca la aceasta revolu^ie unii au mai §i planuit-o, in a§a fel ca al^ii sa...moara, pentru a fundamenta schimbarea de garnitura politica...am sim^it, in mod fundamental, mai presus de orice interes personal ingust...ca Dumnezeu Cel in Treime a fost for^a de inspira^ie a multora §i, mai ales, a Martirilor, pentru care vom fi intotdeauna recunoscatori, pentru ca, datorita lor, astazi sunt ceea ce sunt.

§i, Dumnezeu, Cel care ma pregatise prin libertatea §i iubirea pentru adevar §i dreptate, prin sentimente vii, viguroase, plenare...m-a dus spre mai inalt, spre Sine, ca sa vad ce imi lipsea: nu §tiam Sursa tuturor lucrurilor, cine este Creatorul lor §i faptul ca in El §i numai in El se implinesc to^i oamenii §i intreaga existen^a.

Din zilele lui decembrie 1989 pana in august 1990 s-au produs schimbari rapide, fulminante in noi...§i a ca§tigat, in cele din urma, Dumnezeu.

3. Dumnezeu a cd§tigat impotriva tuturor... atacatorilor credintei mele

Am inceput sa cred...dar nu aveam Biserica, ideea de Biserica. Dupa ce a vrut sa ma corupa familia, dupa ce nu m-au mai suportat colegii §i prietenii, dupa ce adventi§tii nu m-au ob^inut de partea lor... dupa ce am studiat destul cat sa merg, iara§i, cu toata inima, in Biserica lui Dumnezeu... pe data de 6 august 1990 am mers, pentru prima oara la Biserica din satul meu, ca §i convertit, fara sa §tiu prea bine...ca Schimbarea la Fafa a Domnului inseamna sa intri pe aceasta u§a, in Biserica lui Dumnezeu §i, pe fiecare zi, trebuie sa te schimbi, sa te umpli de lumina lui Dumnezeu. . .devenind o con^tiin^a / o minte eclesiala.

Am ajuns de la prima ora...§i cantare^ul Bisericii noastre, nea Floricd - un om care gustase din plin lumea celui de-al doilea razboi mondial si care inva^ase, in mod practic, fara §coala, tainele cantatului la strana de la inainta§ul sau - m-a pus sa recit psalmii Utreniei, cei 6 §i, la Liturghie, pe cand se imparta§ea preotul, sa citesc... Cazania zilei, adica explicarea

105

pentru credincio§ii din Biserica a Evangheliei zilei, a§a cum statornicise PFP Justinian al Romaniei143.

Intalnirea cu Biserica, acum, ca nou convertit / reconvertit - noi ne-am considerat de acum un convertit, chiar daca fusesem botezat, pentru ca am luat-o de la zero - a fost defmitiva §i nimeni nu ne-a putut convinge, ca nu aceasta e calea noastra sau ca nu Dumnezeu e Acela, Care ne-a calauzit pa§ii spre Biserica Sa.

De aceea, acum, dupa 18 ani, cand au trecut 5 ani de seminar, un an de profesorat, 4 ani de facultate, 2 ani de master §i 4 de doctorat, dintre care 3 de preo^ie, aceasta zi a ramas ziua inceputului schimbarii min^ii §i a inimii noastre, cand am inceput sa dobandim mintea Bisericii, con§tiin^a de membru real al Bisericii lui Hristos, chemat de catre El §i calauzit pas cu pas spre noi §i noi in^elegeri dumnezeie^ti.

Acum 1 8 ani incepea minunea eclesialitajii, a imbisericirii con§tiente in via^a noastra, dupa care au urmat experience uluitor de impresionante, tot nea§teptate, dar spre care Prea Curata Stapana ne-a purtat. . .ducandu-ne de mana.

Articolul de fa^a e mul^umirea noastra pentru toate minunile lui Dumnezeu din via^a noastra §i pentru toata in^elepciunea pe care am dobandit-o din multele momente, cand Dumnezeu ne-a lasat sa cadem amarnic, ca sa ne in^eleptim §i sa nu consideram ca. . .stam.

E mul^umirea noastra, pe langa toate cele ale zilei, catre Dumnezeul nostru §i, in acela§i timp, o marturie pentru cei care cred ca nu au un scop in via}a, ca nu-i iubeste nimeni sau nu stiu ce sa maifaca.

Daca cauta^i ceva profund, oricum a^i fi §i oriunde a^i fi, suntem incredin^i in mod deplin, ca ve^i gasi raspuns la dorurile vii, nestinse ale inimilor dv. !

143

Pentru mai multe detalii: http://www.patriarh.ro/Justinian/index.php.

106

Gest cu greutate de recunostinta

Semnatura144 ii apar^ine Pr. Conf. Dr. Gheorghe Ispas, parohul Bisericii Sfdntul Mina din Bucure§ti, pe atunci asistentul Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula, la catedra de Liturgica a Facultafii de Teologie Ortodoxd din Bucure§ti.

Semnatura este data pe un Liturghier - adica pe una dintre car^ile principale de slujba ale preotului - pe care dumnealui ni 1- a daruit noua, personal, ca gest de apreciere, pentru sinful nostru liturgic, adica pentru modul in care ne manifestam ca om liturgic, in vederea preo^irii noastre.

§i, acest gest, face obiectul evocarii noastre. De ce am dorit sa ne reamintim public acest gest al parintelui Gheorghe? Pentru ca el iese din cadrul cursurilor universitare §i, daca stam sa ne gandim bine, se singularizeaza intre gesturile, care ne-au vizat in timpul studen^iei noastre.

Parintele Gheorghe a cumparat mai multe Liturghiere, din bani proprii, §i le-a daruit drept recompensa tinerilor studen^i teologi, care au participat la seminarul de Liturgica pe care il sus^inea, pentru rezultatele foarte bune la inva^atura. Adica studeniii de zece...erm recompensa^i §i cu cate un... Liturghier, ca semn ca trebuie sa slujeasca, in viitor, Bisericii care i-a format.

Potrivit graficului de studii. . .trebuia sa ne dea doar o notd, care se aduna cu nota de la curs §i rezulta, de fapt...nota de

144 Articol din data de 27 august 2008.

107

catalog la Liturgica. Marinimia sa, gestul sau de noble^e fa^a de noi, nu era inclus in fisa postului.

Adica acest gest a excedat aten^ia sa regulamentara fa^a de noi. §i, tocmai pentru acest fapt, pentru ca el iese din calculul legii sau al rela^iei oficiale dintre profesori si studen^i...dar se include in sfera constiin^ei preotesti si profesorale, gestul sau, peste ani, a capatat o valoare speciala, fapt care ne-a determinat sa vorbim cu glas bucuros, cu inima bucuroasa despre el.

Liturghierul cu semnatura este astazi cartea de rugaciune a doamnei preotese, dupa care isi face rugaciunile impartasirii.

Astazi diminea^a mi-au cazut ochii pe semnatura si ne-am spus ca nu trebuie sa tainuim, pana la sfarsit, acest gest, ci trebuie sa-1 spunem raspicat, pentru ca gestul parintelui Gheorghe inseamna, de fapt: a fi preot dupa glasul inimii si al constiin^ei, a face mai mult decat ceea ce ^i se cere, a lasa in urma parfum de duhovnicie, a face gesturi, care sa dureze in timp si sa devina. . .recunostinia.

Nu numai noi am primit acest dar din partea dumnealui! Gesturile sale de milostenie sunt proverbiale, ca si amabilitatea sa speciala. Insa ne sinuim datori sa-i mul^umim, peste timp, pentru acest gest de constiin^a preo^easca, pentru ca el ne-a inva^at atunci si, de atunci, mereu, in timp, ca milostenia are caracter convertitor, e plina de noble^e si nu se depreciaza cu trecerea anilor. . .ci devine tot mai grea in recunostin^a noastra.

Cu alte cuvinte, gesturile de constiin^a se pot intoarce spre tine ca semne de bucurie si de recunostin^a, ca rugaciune si iubire vie si pot naste, si unele si altele, noi manifestari de un profund si crestinesc bun sim^.

§i atunci, ca si acum, Liturghierul si car^ile de cult ortodoxe in general costa ceva zeci de lei. Parintele profesor a scos din buzunarul propriu o suma importanta pentru studen^ii sai - desi era numai asistentul catedrei de Liturgica si nu ii ceruse nimeni sa faca acest lucru - pentru ca sa ne bucure. Poate ca atunci gestul sau... a trecut in inimile noastre mai mult sau mai pu^in observabil. Poate ca ne-am bucurat...dar nu am stiut sa ne verbalizam bucuria.

Acum insa, gestul sau venit din senin, dar dintr-un senin al grijii pentru viitor, il face o capodopera... pentru ca niciun profesor al nostru nu se mai gandise sa ne daruie o carte de cult drept felicitare pentru dorul nostru de cunoastere. Da, acum, gestul sau poarta amprenta grijii pentru viitor, a vederii in timp, a transpunerii in timp.

108

§i credem ca in paginile timpului teologic, ale timpului teologic pe care il cosemnam pe platforma noastra online, trebuie sa se pastreze §i acest gest de nobleje al parintelui Gheorghe, care, noua, personal, ne-a aratat ca preo^ia inseamna, in primul rand, con§tiin^a §i determinarea de a face lucruri cutremurator de frumoase §i de sfmte pentru bucurarea duhovniceasca a oamenilor.

109

Scrisul, semndtura §i cum aratd un referat al unei teze de licenfa intocmit de cdtre profesorul Nichifor Crainic

1

"

•MAtix mdwa*iei jjj flu*. @Cfe mint iffia *}J

UNYERSIUTE* DIP BlCUHf?TI

C.TSA 1 1 I.

■ii im; THOU

5w

UECAKA 1 1. 1.

MALI l£TAffl ro- TCDLOOIE

Wh

/} Aid nWurtil. avem an^arpi a Vji hmittftt yt'4ittin( tnz*-\ >i* *i' I'd rH<jtfwi mT &j"]nrL:(ji'fi n.j «KMi(i ff m^rfyjfcwJ iirfcptfiiffte

J

Forma maxima a imaginii145

145 Articol din data de 3 septembrie 2008.

110

Forma maxima a imaginii.

Ill

F?e ftra r

#iJ>T)i^7_S* &/#" JwtfKr ■

1 if^*.*!

Jf*^ jF ***&,' ,T ,.K,Vm JUVJC ^V>-^ .^'(Jv/'V Hfj" V j'(**V- ^(^

*7c*c» ftj&ji' iVi;"?' ^fit1 ^'.ij.jvi fr^Ar'4 i> Jf^f^ff-1 ^l^J' . . tr ■'/■"V

r-TiT#4 .

.■■■'■''' ■"

4

J'ifA*\i tifmf if iuV^ fr-'-ynii JLt-i^J-i,

■ i

■inn; f***i&Jwt-t * V^fij^'

4^<»iy "*< -fl»n*

tfj -*y &

*te

ttfrj}

iyyJSP _+^ mfu^ fcu/ij J, >^-r ,X"

^Vh i- fl/Jy Hn,' ^ti** ^wifc iKwtAftji/i*. #, JUmt*<^^ t^fja^ft^/^''-^!

i^*T4*-.-fl'_Vi,

^.■Tj'T'fe^'^ -tiii'4*^.ii' ti

'•fJ>-j£-/v? •(&' Ore* ^ ^fit/ uyUS'f Jr

/*; ytai^ K d-i,

^■jj,^;, ^411*^;

/

■ yflS-C^.V ^«Ai.

Forma maxima a imaginii.

112

O expresie a elegan^ei §i a aten^iei §i o mostra de rafmament regular. Adica avem de-a face cu un referat obisnuit §i nu cu unul special la o teza de licen^a. Referatul este anexat la teza de licen^a a candidatului, manuscrisul fiind batut la ma§ina §i legat in piele.

Referatul domnului Nichifor Crainic este elogiator iar candidatul scria o teza de licen^a despre poetul Vasile Voiculescu, cand poetul implinise 5 1 de ani de via^a.

Daca nu ne reca§tigam frumuse^ea, aten^ia §i maiestuozitatea in Teologie, cu alte cuvinte, se pare ca nu avem ce sa lasam posterita^ii!

113

Ce ne-a invafat incatalogabilul §tefan Iordache?

...In primul rand, valen^ele insondabil de cutremuratoare ale tacerii146. Nu 1-am vazut niciodata direct, fa^a catre fa^a, dar unde...l-am vazut, 1-am vazut profund, incatalogabil, maiestuos, intr-o splendoare rara, impletind in el dramatismul viefii cu pofta de viajd.

§i, la fiecare inregistrare ramasa de la el se imbina aceasta tristeje rara, adanca, profunda, a genialilor, cu clocotul de viaja si de voiosie al omului, care se bucura de ceea ce se petrece cu el.

Dinu Sararu afirma ca a murit ca un fdran autentic, pentru ca a cerut sa i se dea lumanare inainte sa moara si si-a ^inut el singur lumanarea in mana.

Va fi ingropat in satul pe care si 1-a ales, dupa ce mar^i, adica maine, 16 septembrie 2008, va fi la Teatrul National, pentru ca sa il. . .revedem pentru ultima oara.

Aseara, intr-un interviu pe care 1-am urmarit la televiziunea na^ionala spunea, ca nu s-a spovedit niciodata - pacat, daca nu a primit acest mare dar al iertarii macar odata! - insa voca^ia lui a fost aceea tocmai de a marturisi despre om, despre vigoarea si neputin^ele omului.

Am inva^at tainele tacerii cu el, ale tacerii dramaticc.iar, in al doilea rand, am inva^at sa privesc profund. Marii actori nu pozeaza, ci ei privesc in tainele inimii omului, ca sa scoata arcurile de constiin^a ale fiin^ei noastre la lumina. Ei se store de

146 Articol din data de 15 septembrie 2008.

147 Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_S%C4%83raru.

114

viaja, la propriu, pentru ca viat.a unui personaj sa fie viat.a care vibreaza in vie^ile altora.

Ca scriitor de piese de teatru §tiu ce inseamna sa fii in pielea personajului. De foarte multe ori, pentru ca sa scriu teatru, am fost, a trebuit sa fiu inteligenfa interioara aidoma lui Florin Piersic sau §tefan Iordache, pentru ca sa pot rosti / percepe / gandi / sesiza via^a unui personaj, sa-i pun pe limba randuri de viaja §i sa-1 fac sa fie viu.

Ca sa po^i sa-i dai viatl, din via^a ta, unui personaj trebuie sa fii o inteligenfa creatoare, un om care nu este o personalitate scindata in ea insa§i, ci, dimpotriva, o personalitate care poate accesa diverse moduri de a fi, tocmai pentru ca este mai presus de ele, ca una care le-a inmagazinat organic.

Iar §tefan Iordache este unui dintre preagenialii actori romani, care nu poate fi catalogati intr-un fel, tocmai pentru ca nu po^i sa il vezi doar al unui personaj pe care 1-a realizat, ci el este al tuturor personaj elor la un loc.

§tefan Iordache a fost o planeta, o lume care s-a dus impreuna cu el §i care nu mai poate fi recuperata. Cand mor oamenii de geniu §i Sfintii lumii, ei, tot ceea ce inseamna ei se translateaza impreuna cu ei §i ramanem mai goi, mai singuri, mai neexplica^i... pentru ca ei ne explicau cine suntem in ample moduri.

Ieri, azi, maine...sunt trist. Sunt trist pentru ca, aidoma lui

1 dS

Mitica Popescu , mi-am pierdut un prieten cu care nu am discutat niciodata verbal... dar cu care am avut lungi dialoguri de in^elegere reciproca.

Sunt trist pentru ca §tiu ce inseamna moartea lui. Moartea lui, a lui Florin Piersic149, a Maei Morgenstern150, a Oanei Pellea151, a Emiliei Popescu152 etc. inseamna §i va insemna pentru teatrul §i cultura romana - avansand in mod realist lucrurile, chiar daca dureros - apusurile unor lumi interioare unice, lasand goluri de neumplut in urma lor.

Via^a Lui §tefan Iordache , ca §i moartea sa, ne inva^a ca valoarea ^i-o da munca, aspira^iile imense, gratia cu care traie§ti, prietenii pe care ii cucere§ti cu ceea ce e§ti, patrimoniul spiritual pe care il la§i posterita^ii.

148 Un interviu al sau: http://www.gandul.info/news/mitica-popescu-e-jenanta-societatea- romaneasca-prin-lupta-ei-pentru-nimicuri-4246666.

149 Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic.

150 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maia_Morgenstern.

151 Idem: http://www.oanapellea.com/.

152 Idem: http://www.bulandra.ro/ro/biografii/emilia_popescu.htm.

153 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Iordache.

115

§i, poate, ca eel mai important lucru invafat de cdtre noi de la Maestrul §tefan Iordache, a fast acela de a indrdzni sd admiri pe oamenii de geniu ai lumii. Acest a indrdzni sd admiri inseamna lucrul pe care 1-a facut pentru mine personal, fapt pentru care ii suntem recunoscatori toata via^a.

Dumnezeu sa va ierte, Maestre §tefan Iordache §i sa va rasplateasca pe masura admira^iei pe care v-o purtam!

116

Crin Antonescu: un om al maturitalii politice

interviu-cu-crin-antonescu

ttt Preluare de la Victor Ciutacu.

***

Cu o saptamana in urma154, o domni§oara atenta §i sensibila, m-a solicitat pentru un sondaj de opinie §i, printre multe alte intrebari, mi-a cerut sa. dau nume de politicieni in care am incredere §i sa §i motivez pentru ce fac acest lucru.

La primirea intrebarii am avut doar doua nume pe limba: Sorin Oprescu si Crin Antonescu. §i, pe amandoi i-am crezut §i ii cred capabili sa ma reprezinte, pentru ca mi-au ca§tigat increderea ca persoane. . .§i nu pentru coloratura lor politica.

Pe Prof. Dr. Sorin Oprescu155 l-am cunoscut prin intermedierea televizorului. Pe Prof. George Crin Lauren^iu Antonescu156 l-am cunoscut prin prisma vecinatatii.

Insa nu mi-am exprimat niciodata admira^ia pentru dumnealui, ci raporturile dintre noi au ramas la stadiul de saluturi amiabile, de vecinatate. Pentru ca nu am obiceiul de a ma autopropune [§i cu acest obicei am pierdut multe in via^a!] nu am indraznit niciodata sa imi exprim nici admira^ia, dar nici compasiunea, atunci, cand am aflat, ca so^ia sa...se sinucisese.

Insa am facut rugaciune de pomenire pentru dumneaei, cand am vazut ca, intr-o sambata diminea^a, domnul deputat, cu un grup de 5-6 persoane apropiate, plecau spre Biserica pentru a-i face pomenirea de 9 zile. . .§i, cand ne-am intalnit pe strada sau in fa^a blocului, i-am aratat, prin fa^a mea, ca sunt aproape de dumnealui, ca §tiu ce s-a intamplat §i ca regret acest lucru.

154 Articol din 15 noiembrie 2008.

155 Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Oprescu.

156 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Crin_Antonescu.

117

§i cred ca a in^eles mesajul meu...§i a zambit dureros. Altadata, intalnindu-ne inopinat, acest lucru s-a repetat §i amandoi ne bucuram sa ne aratam respectul reciproc.

Insa cu fiica dumnealui §i cu bunica [nu §tiu daca e mama sa sau soacra sa] ne intalnim adesea, trecem unii pe langa al^ii, ne intalnim la cumparaturi sau in pare §i vad, in mod constant, modul cum bunica incearca sa fie §i o buna mama pentru nepoata ei.

Iar nepoata este de o delicate^e rani, ascultatoare, cu o gra^ie aparte cand se joaca §i poetica in fiin^a ei, pentru ca se vede ca sufera dar, in acela§i timp, traie§te bucuriile unei copilarii stinghere, de apartament bucure§tean.

Interviul pe care 1-a postat Victor Ciutacu astazi m-a facut sa fiu confesiv §i sa spun aceste lucruri §i nu imi pare rau. E placut §i reconfortant sa scrii despre oameni pe care ii stimezi §i ii iube§ti, care ni sunt dragi in mod dezinteresat.

Da, Crin Antonescu e un om al delicate^ii §i al bunului simk care traie§te potrivit demnita^ii sale dar care nu abuza de ea. Traie§te la modul comun §i nu uita cine este. Adica pozi^ia sa sociala nu i-a erodat principialitatea §i tocmai acest lucru e eel mai stimabil pentru mine.

Cred ca Prof. Crin Antonescu m-a inva^at ca politica poate avea §i delicate^e §i ca zambetul lucid e un mod prin care po^i descre^i frun^i reci, necomunicative. §i asta, pentru ca omul vazut la televizor s-a imbinat in mintea mea cu omul intdlnit pe strada §i tocmai de aceea am vorbit de o principialitate continud in via^a sa.

Acesta nu e un mesaj electoral! Dar este, cu siguran^a, o marturie despre un om, care §i-a capatat o maturitate politica §i umana de care avem nevoie.

118

Darul bunului simf sau despre Otlodor-ul lui Mircea Petru Suciu

A 1 C*7 1 CO

In autocarul care ne ducea spre Pasarea , la inmormantarea d-lui Silvestri159, printre scriitorii - to^i, cu mult mai in varsta decat mine - cu care am facut cunostint.a, a fost si domnul Mircea Petru Suciu160.

Nu stiam de dumnealui...nimic pana atunci. Am vorbit diverse lucruri, am stat la masa unul langa altul si...dumnealui ne-a cerut adresa ca sa ne trimita romanul sau Otlodor, in trei volume... drept cadou din partea sa. I-am dat tot ceea ce ne-a cerut... pentru ca intrezarisem in dumnealui distinc^ia omului profund, semnul omului atent la cuvinte, dar si atent la...zambete.

Zambetul sau m-a cucerit din prima: un zambet calm, incet, care sus^ine conversa^ia...si nu incearca sa o disipeze. Nu am mai intalnit, de ceva ani incoace. . .un zambet si o fa^a de om, care sa se ritmeze atat de bine cu cuvintele pe care le rosteste.

§i, mi-am dorit, ca intui^ia mea. . .sa fie veridica.

Articol scris pe data de 9 decembrie 2009.

158 Sf. Manastire Pasarea de langa Bucuresti: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Pas%C4%83rea.

159 Artur Silvestri: http://ro.wikipedia.org/wiki/Artur_Silvestri.

160 Un fragment din roman: http://viatadepretutindeni.wordpress.com/prietenii- nostriscriitorii-din-romania/proza/mircea-petru-suciu-%E2%80%9Ecantece-si-voie-buna- tovarasi%E2%80%9C-i/.

119

De ce? De multe ori mizez pe oameni, cred in ei mai mult decat se incred acestia in ei insisi. . .§i apoi raman dezamagit. Raman dezamagit de neputin^a lor de a nu putea sa se dezbare de badaranie, nici atunci cand le dai toate motivele ca esti... seriozitatea la ea acasa.

§i ma bucur ca dumnealui mi-a confirmat intui^ia vizavi de profundul sau caracter, de suavul sau bun sim^. . .

Astazi am primit confirmarea pentru colet, am ridicat coletul...si, de vreo doua ore nu imi pot astampara bucuria si hazul, ca in Mircea Petru Suciu161 am intalnit...un Marin Preda162 al Transilvaniei.

Am citit numai 17 pagini din primul volum...dar mi-au fost indeajuns ca sa vad, ca stau in mana cu o carte fenomenala, cu un monument de limba romana, cu atata spirit si cu atata. . .arhaism dezgropat din uitare.

Cuvintele de fa^a sunt o reveren^a fa^a de omul de litere aflat la senectute, pentru ca a dovedit multa aplecare constiincioasa fa^a de tinere^ea mea. §i, cand un om albit de ani face asemnea gesturi de incredere fa^a de mine sunt extrem de impresionat, pentru ca dovedeste faptul, ca anii n-au trecut degeaba.

Pentru ca stiu ca acest articol va fi citit de oameni care ii sunt prieteni. . .ii rugam sa transmita mesajul nostru de mul^umire fa^a de dumnealui, inainte ca noi sa il intalnim si sa ne exprimam gratitudinea fa^a de gestul sau.

161 Din pacate, nu am gasit la nivel online nicio fotografie sau o biografie a autorului, caruia ii omagiem caracterul si bunul simt.

162 Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda.

120

Oameni care nu mor niciodata

.163

Un muncitor...autodidact rar de care ma leaga sentimente vii, autentice...dincolo de posteritatea sa. Fara carte prea multa...si dintr-o familei sarmana, scapatata...ajunge sa lucreze mai mul^i ani in fabrica de ulei de la Rosiorii de Vede164, pentru ca, in ultimii ani de via^a sa munceasca in subteran, la mina, in Petrila165.

Muncea munca grea...insa, dupa ce isi termina treaba si acasa...citea multa proza. Diverse romane. Nu mai {in minte

Articol scris pe data de 12 februarie 2009.

Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C5%9Fiorii_de_Vede. Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrila.

121

cc.Insa cred ca pe la vreo 4-5 ani de la el am auzit de existen^a lui Marin Preda. Cred ca mi-a si citit ceva.

Finul Mihai Stoica a fost omul care m-a inva^at, pentru prima data, ce inseamna sa. . .simii cartea. Nu sa o citesti, ci sa i^i palpite in inima, sa o citesti ca pe o fiin^a vie.

Citea car^i cu o virilitate greu de exprimat. Un om cu maini mari, lovite, grele...lua cartea in maini cu o seriozitate iesita din comun...si statea ore intregi cufundat in ea. Dupa ce citea era extrem de practic.Insa atunci, cand citea, parea sa nu auda nimic.

Iar eu eram fascinat ca cineva se poate concentra atat de mult la ce spune in carte, incat, se pare, ca am intuit, in mod instinctiv, cat de grava e taina aceasta a cititului. Peste pu^in timp eu eram omul care inva^a sa citeasca si sa scrie de la gradinrfa. . .pentru ca sa citesc.

Insa mi-am dat seama ca cititul nu te face si nu trebuie sa te faca un om inactiv, daca el, era atat de energic si de contemplativ in acelasi timp, fara ca aceste doua lucruri sa se bata cap in cap.

Tot datorita fmului Mihai am prins drag de apa si de prins peste, insa nu am inva^at niciodata sa mot... si acum, cu atat mai mult, nu as vrea sa mai fac acest lucru. Mi s-a parut inotul ceva nefiresc pentru om, pentru ca aveam impresia ca, datorita lui, ma transform in. . .peste.

Nu imi placea sa ma vad in apa... insa imi placea si imi place apa ca sa o pot contempla, pentru multa via^a care este in ea.

El prindea peste cu mana si nu cu undi^a. Intra sub malul apei, sub radina166 dupa peste, nu ii era frica de serpi, se ducea la prins raci si la gasit scoici...si, mai ales, era un specialist desavarsit la preparat raci. Primii raci fier^i, de culoare aprinsa, mirosind peste inchipuire. . .i-am vazut la el pe masa.

Pe mine ma prindeau tot timpul in clesti, nu prea in^elegeam cum sa mint scoicile ca sa se deschisa...doream sa prind pesti si raci